Adam Smith este privit drept părintele economiei, în special pentru cartea sa Bogăţia naţiunilor. El a scris însă şi Teoria sentimentelor morale, carte care subliniază determinanţii morali ai unui capitalism activ caracterizat şi de coeziunea socială. Viziunea lui Smith poate fi pusă în legătură cu faimoasa lucrare a lui Max Weber, Etica protestantă şi spiritul capitalismului, care investighează în profunzime legătura dintre valori, instituţii şi performanţa economică. Francis Fukuyama, în Sfîrşitul istoriei a avut dreptate într-un sens fundamental - sfîrşitul comunismului totalitar a închis un capitol din istorie. Multe dintre speranţele sale însă au fost umbrite de evenimentele ultimei decade. În cele din urmă, chestiunile eticii în afaceri şi ale responsabilităţii între companii şi indivizi au făcut subiectul dezbaterilor publice. Corupţia extinsă şi comportamentul lipsit de etică sînt văzute în primul rînd ca simptome ale fragilităţii instituţionale şi a lipsei de democraţie, întîlnite în special în regiunile în curs de dezvoltare din lume. Recentele scandaluri din lumea corporaţiilor americane şi europene înfăţişează însă o realitate mult mai complexă. Un val similar de scandaluri a izbucnit de asemenea în anii '80 în Statele Unite. Este oare un model ciclic al economiilor avansate, legat de un comportament excesiv inevitabil în perioadele de exuberanţă, care apoi se stinge în timp în urma ajustărilor politice şi instituţionale? Sau se pot stabili circumstanţe instituţionale sau anume politici care amplifică în mod special comportamentul lipsit de etică şi care nu atrag după sine în mod automat un răspuns corespunzător? Se poate face o legătură între dinamica socială şi economică a capitalismului pe de o parte şi aparenta schimbare a valorilor care motivează antreprenorii pe de alta? Este motivul profitului echivalent lăcomiei - sau, ca să îl cităm pe Ala