Pentru creştini, lumea parcă stă în loc şi reînvie în fiecare an, la mijloc de primăvară. O dată cu răstignirea şi în­groparea lui Iisus, timpul îşi înce­tea­ză curgerea, iar lumea se goleşte de sensuri.

Pentru creştini, lumea parcă stă în loc şi reînvie în fiecare an, la mijloc de primăvară. O dată cu răstignirea şi în­groparea lui Iisus, timpul îşi înce­tea­ză curgerea, iar lumea se goleşte de sensuri. “Hristos a Înviat!” este urarea care urneşte timpul din loc în noaptea de Înviere. Alimentele rituale, precum mielul, ouăle roşii şi pasca sînt nelipsite de pe masa creştinilor ortodocşi în ziua de Paşti. Dar parcă ni­căieri tra­diţia nu se păs­trea­ză mai bine ca la ţară. Amintirile mă copleşesc şi-mi revăd copilăria pe­tre­cută la bunici, undeva într-un sat frumos în Oltenia. În noaptea de Înviere mer­­geam la biserica “din vale” ca să luăm Lumină, iar cînd ajungeam aca­să, tata-mare îmi dădea un ou şi ciocneam cu el. Întotdeauna al meu era cel mai tare şi-i cîştigam oul. În ziua de Paşti, mama-mare umplea un coş cu toate bunătăţile pe care le pregătea în Săptămîna Patimi­lor: ouă roşii, cozo­nac făcut în ţest, colaci, carne şi cîr­naţi de la untură, friptură de găină, une­ori aveam şi miel. Pe mine mă îmbrăca frumos cu lucruri noi, pantofi (întotdeauna de lac), ciorapi, rochiţă, pulover şi mergeam la biserică. După slujbă şi după ce toate coşurile erau sfinţite de preot, începea “împăr­ţitul”... acolo, în curtea bisericii.

Pentru creştini, lumea parcă stă în loc şi reînvie în fiecare an, la mijloc de primăvară. O dată cu răstignirea şi în­groparea lui Iisus, timpul îşi înce­tea­ză curgerea, iar lumea se goleşte de sensuri.

Pentru creştini, lumea parcă stă în loc şi reînvie în fiecare an, la mijloc de primăvară. O dată cu răstignirea şi în­groparea lui Iisus, timpul îşi înce­tea­ză curgerea, iar lumea se goleşte de sensuri. “Hris