În anul 1981 s-au ţinut alegeri la Asociaţia scriitorilor din Bucureşti pentru alegerea secretarului. Asociaţia nu se compara totuşi cu Uniunea. Aici se putea cocheta oarecum cu democraţia. Alegerile au avut loc la Sala palatului. Secretar era regretatul Constantin Chiriţă mereu numit până atunci de autoritate. Nici nu putea să existe în această privinţă vreun dubiu. Aşa că, automat, cei de la partid îl propuseseră tot pe el.
Ţin minte că alegerea se făcea în culise, - toţi stând în picioare, se proceda în viteză... Dar, la un moment dat, Manolescu, din senin, stricând toate socotelile, fără să se consulte cu nimeni, a ridicat mâna şi m-a propus pe mine, fără să mă întrebe, ca al doilea candidat, invocând principiul democratic. Cel de la partid a acceptat pe loc. Cine putea să-l bată pe Chiriţă?... A fost una din marile lovituri ale acestui critic, naţional, complet lipsit de vreun har politic. Politica sa constând sau bizuindu-se pe forţa şi caracterul votanţilor. Ceea ce, în România, nu e, deocamdată, cazul. Pe scurt, am ieşit eu la alegere. (Cu o altă ocazie, am descris toate etapele alegerii.) Stupefacţie totală! Doinaş, când m-am prezentat la tribună şi am vorbit ca nou secretar ales democratic ce începusem să fiu, cum şedea în rândul din faţă, se uita la mine uluit. Nu-i venea să creadă ochilor. Noi doi, care ne cunoşteam atât de bine şi care nu eram de acord.
Peste vreo două săptămâni, toţi membrii de partid scriitori din capitală fuseseră convocaţi la primăria municipală vizavi de Cişmigiu. Eram în sala de festivităţi vreo 150 de inşi. Prezidiul trona pe o tribună exagerat de înaltă faţă de restul sălii, - membrii ai C.C. Dumitru Popescu, primarul Pană ş.a. Luând cuvântul, Dumitru Popescu supranumit Dumnezeu, la un moment dat a spus cu trufie, textual: ...şi să se cureţe grajdurile la Uniune! - trimitere la legendarele grajdu
