Partidul Social Democrat începe să-şi piardă din morga şi eleganţa de mort fardat pe care i le-a conferit Mircea Geoană într-un dramatic efort de a mima că acest partid ar fi un autentic partid de centru-stânga. După victoriile obţinute la sfârşitul sesiunii parlamentare trecute, PSD îşi pierde avântul şi cade în capcana propriei lăcomii materializată în mult-trâmbiţata, dar inexistenta, deocamdată, moţiune de cenzură. Demersul PSD este ipocrit, motivat doar de setea de putere, fapt dovedit chiar de declaraţiile lui Mircea Geoană, care nu exclude renunţarea la moţiune în cazul în care partidul Domniei sale intră la guvernare alături de PNL, altfel spus, dacă liberalii cedează şantajului. Gruparea din jurul lui Mircea Geoană nu mai are răbdare sau a scăzut vertiginos încrederea în obţinerea unor rezultate bune la seria de alegeri ce va începe cu europarlamentarele? Se doreşte cu disperare aşezarea PSD-Geoană la masa guvernării, cât mai e timp? A atins domnul Geoană nivelul maxim al competenţei politice şi este depăşit de situaţie? Aflat în negocieri cu liberalii şi în plin proces de elaborare a moţiunii de cenzură, Mircea Geoană deschide încă un front, de această dată în interiorul PSD, încercând să provoace excluderea din partid a unor importante capete ale „hidrei roşii“, precum Ion Iliescu şi Adrian Năstase. Iniţiativa de disciplinare a „greilor“ partidului, ameninţaţi cu excluderea în cazul în care nu vor susţine moţiunea de cenzură, reprezintă pentru aceştia un nesperat prilej de a se reorganiza şi de a pregăti „cuminţirea“, dacă nu chiar mazilirea lui Geoană. Într-un astfel de context, este dificil de spus ce a gândit actualul lider al PSD când a declanşat lupta. Înainte de toate, partidul condus de Geoană nu se comportă ca un veritabil partid de opoziţie, căci acţiunile întreprinse împotriva actualei guvernări sunt doar componente ale unui şantaj permanent car