* Poc-poc-poc si poc-poc-poc: Toata Saptamina Mare, Locatarii de la bloc Au batut, de zor, covoare. Poc-poc-poc: in cartier Zboara din persane praful, De misca seismograful! Se inalta inspre cer, Prin vazduh plutind, incet, Aburi acri de otet. Linga bloc, linga parcare, O mama si doua fete Curata niste carpete; Le-au intins pe iarba mare, Sa se zvinte de la soare. Vecinul Gica Mardare Are doua batatoare. La noi, doar in prag de Paste, Gospodarul se cunoaste... * Pesemne ca si dumneavoastra ati remarcat aceste sunete monotone, care se aud, de obicei, de doua ori pe an: inainte de Pasti si inainte de Craciun. In aceste perioade se isca si saminta de scandal intre locatari; pina la urma, se trezeste cite-un mos administrator, fost activist de partid cu functie de raspundere, care sa intocmeasta liste, pe intervale orare, punind ordine in programul de utilizare a barei pentru batut covoare. Cei mai tristi sint copiii - cei care, de obicei, folosesc bara aia drept poarta pentru miuta. Dupa ce trece perioada curateniei de dinaintea Sarbatorilor, ei se intorc la miuta lor de la bara, dar cu scirba: peste tot, in jur, au ramas urme ale trecerii adultilor pe acolo: scame scirboase din covoare, carpete si traverse, traznind de la otetul cu care locatarii si-au spalat avutia. * Orele care ne despart de noaptea Invierii sint numarate. Va fi o noapte in care romanii se vor inghesui in fata bisericutelor, vor aprinde luminari, turnind ceara pe vecinul din fata, vor cinta "Hristos a inviat", apoi vor grabi spre casa, pentru a marca in chip festiv Pastele. Si iesirea din Postul Mare, desigur! Iesire punctata de obiceiul stingerii luminarii de pragul de sus al usii domiciliului, al ciocnirii de oua rosii, de consumul abuziv al preparatelor pe baza de miel si strugurel etc. Stiind ca romanul nu invata din carti, ci din greseli, am realizat un mic indrumar, de utilizat in Sfinta Noapte