Dureroasă şi nedreaptă soartă a Nicolae Titulescu şi după moarte! De parcă nu ar fi fost de ajuns ura şi înverşunarea unor contemporanii, între care un ruşinos loc de frunte îl au Carol al II-lea şi Gh.Tătărescu, intrigile perfide ţesut pentru a-l îndepărta de la cârma diplomaţiei româneşti şi , în final, de a-l exila definitiv, a fost nevoie să mai treacă 50 de ani până când să îşi găsească odihna veşnică în pământul ţării pe care a iubit-o şi a slujit-o cu o rară devoţiune. Această odisee postumă se regăseşte, în datele sale esenţiale şi mai ales în dedesubturile sale, încă puţin ştiute până azi, în cartea lui George G.Potra “Titulescu după 50 de ani din nou acasă” apărută, recent, sub egida “Fundaţiei Europene Titulescu”(Sebeş, 2013)
Fără îndoială, Geroge G.Potra era printre cei mai potriviţi pentru a scrie această carte. Exget şi editor devotat- alături de Profesorul Adrian Năstase- al operei politice şi diplomatice a lui Titulescu, director executiv al fundaţiei de înalţă ţinută spirituală ce şi-a propus cunoaşterea şi promovarea monumentalului travaliu al celui care a adus România în Europa şi Europa în România, autorul ne dă, acum, o sinteză relevantă a unei adevărate bătălii pe mai multe fronturi pentru a recupera şi păstra moştenirea “Marelui Tit.”
Am scris, câtuşi de puţin întîmpător,”a recupera moştenirea” lui Titulescu, pentru că, din păcate, aceasta făcut, ani de-a rândul după moartea lui Titulescu, obiectul unor susţinute, crâncene tentative a confiscare şi de monopolizare. Şi, trebuie să o spun cu tristeţea cuvenită, din păcate o mare parte dintre acestea şi-au avut originea în acea “perioadă neagră” care au fost ultimii ani de viaţă ai lui Titulescu. Este vorba, ca să spunem lucrurilor pe nume, despre ruptura sufletească care intervenise între soţii Titulescu şi care, deşi nu se va finaliza printr-un act de divorţ, s