Un excelent interviu realizat de Emil Hurezeanu în compania a doi proeminenţi membri ai Grupului Bilderberg – contele Davignon şi şeful Comisiei de Politică Externă, Richard Haas a avut darul să limpezească mai mult decât oricare dintre luările de poziţie sau analizele de până acum, problema blocării accesului României în Spaţiul Schengen.
Ambii interlocutori, cunoscători avizaţi ai dedesubturilor politice, au subliniat un lucru: opoziţia manifestată de guvernele finlandez şi olandez nu se datorează „lipsei de progrese” în combaterea corupţiei. Acesta este doar pretextul, pentru că realitatea demersului anti-corupţie este dificil de cuantificat pe termen scurt. Şi mai dificil ar fi ca cineva să poată spune: gata! România a făcut progresele pe care le aşteptam! Cale liberă!
Şi mai dificil ar fi ca cele două guverne opoziţioniste să se pună de acord ele însele. Dacă olandezii consideră că am progresat, dar finlandezii nu cred lucrul ăsta? Până unde poate fi dus un astfel de joc?
Răspunsul – implicit – ni l-au oferit cei doi: până după viitoarele alegeri din Finlanda şi Olanda. În ambele ţări sunt la putere coaliţii care au cooptat la guvernare formaţiuni extremiste, ultranaţionaliste. Pentru acestea, pericolul unui nou val de imigranţi nedoriţi din România este principalul argument în câştigarea de aderenţi şi de voturi. Refuzul celor două guverne este consecinţa directă a presiunilor făcute de aceste formaţiuni politice, care nu vor renunţa la poziţia lor în detrimentul viitorului scor electoral. Aşa că putem noi să-i plimbăm până nu vom mai putea pe ambasadorii celor două ţări pe la frontierele noastre de est ermetizate cu echipamente costisitoare de la EADS. Nimic nu-i va putea convinge că albul nu e negru, atâta timp cât ideea guvernelor lor este aceasta.
Nu vreau să spun că, pe fond nu au dreptate. Că avem încă probleme mari în materie de j