Vedem că Parlamentul a cam murit, aleșii noștri nu prea mai dau pe acolo pretextind prezența în filiale, unde, vezi Doamne, îi rețin problemele electoratului. Eh, cam mint dumnealor. Sigur că, în 4 ani, își mai arată obrazele pe la teveurile locale, la biserică, pe stadion, in piețe, pe unde e lume, dar așa rar și superficial. Mai pupă o babă, mai strîng o mînă, mai mîngîie un copil – să nu ii uite lumea.
stelian-tanase.ro
Fapt e că forfotesc de la începutul lunii septembrie prin sediile partidelor. Umblă după șefi să le mai servească un zimbet, să iși amintească de ei cînd se împart colegiile. Bravi, trag sforile, se asigură că locul primit e eligibil. Vor să fie din nou candidați și apoi aleși pentru un nou mandat. Vor să își asigure viitorul. O sinecura atît de onorabilă ca Parlamentul nu mai găsesc. E singura perioadă cind pun osul la treabă. În rest, pot să doarmă, și chiar o fac in fotoliile Senatului și Camerei fără jenă. Unii nici nu se mai obosesc să vină “la servici”, întrucit fotoliile nu sunt destul de comode. Prefera paturile de acasă sau de prin hoteluri.
Povestea cu candidaturile e ca la bursă. Cotele se schimbă continuu. Rivalitățile, ca și intrigile, sunt vechi dar apar si unele noi, Cite un tinerel emite pretenții la locul unui baron. E strivit cu talpa ca să se învețe minte. Să mai aștepte o tură, că are timp. Protecțiile sunt la mare preț. Cine il cunoaște un vice, sau pe șeful grupului parlamentar sau pe liderul filialei e un om făcut, poate să spere. Și cîte temenele nu faci ca să ajungi acolo, cit ai slugărit, cite aplauze nu ai oferit, cite parale nu ai băgat în sponsorizări ! Obrazul subțire cu cheltuială se ține! La modă – și mult mai sigur – este să fii chiar rudă cu cine trebuie. Găsesc printre candidații deja cunoscuti – și încă nu avem listele definitive – cumnați, frați, fii și fiice, neveste, gineri.
Dac