"Memoriile" generalului Bucur Calomfirescu, publicate de curând la Editura Vitruviu, pot fi citite ca un parcurs prin opt secole de istorie. Scriitorul acestor pagini, aşternute cu îngăduinţa timpului mereu în curgere, îşi proiectează propriul destin de militar de carieră în perspectiva poveştii neamului său de boieri olteni cu rădăcini ce au putut fi urmate până în secolul al XII-lea. Despre Calomfireşti, acest "neam de buni luptători, ajunşi boieri din ţărani şi căpitani de oşti", Bucur Calomfirescu a început să strângă mărturii încă din adolescenţă. Cele 500 de pagini de documente şi de povestiri din bătrâni, adunate atât cât vremurile i-au permis, i-au fost însă luate de la domiciliu, în 1950, după arestarea sa, "de către locotenentul-major F.-C.B. din Serviciul de Informaţii al Armatei". I-au rămas însă în suflet legendele pe care le-a cules despre Calomfireşti de la bătrâni sfătoşi, ce vorbeau cu ştiinţă străveche, despre un neam de voinici demni de scrierile lui Sadoveanu.

Se pare că, deja pe la 1200, aceşti luptători au început să primească, în schimbul faptelor lor de arme, moşii de la domnitorii valahi şi de la regii unguri. Despre luptele lor cu turcii şi cumanii, autorul a aflat şi din "Balada lui Radu Calomfirescu", culeasă de Vasile Alecsandri, dar şi din amintirile lui Filip Haiducul, un bătrân singuratic, de 120 de ani, pe care l-a întâlnit chiar el în Munţii Mehedinţilor.

Cu un secol în urmă, pe urmele înaintaşilor săi de legendă, bunicul lui Bucur Calmofirescu, sergent, se remarca în Războiul din 1877-1878. Decoraţiile sale, împreună cu cele ale tatălul autorului, ţin companie, de 65 de ani, propriilor sale însemne de onoare: Ordinul "Steaua României" şi Ordinul "Mihai Viteazul". Colonelul Bucur Calomfirescu, Cavaler, avansat în anul 2000 la gradul de general de brigadă, a luptat în cel de-al doilea război mondial atât