Din când în când, caracatiţa off-shore scoate câte un tentacul la suprafaţă. Petrom Service este un caz de manual, o încrengătură complicată de companii off-shore creată cu un singur scop: evitarea plăţii taxelor şi a dividendelor. Nu este cu siguranţă singurul caz şi am o bănuială că nu e nici cel mai important.
Nu înţeleg, de principiu, care este rostul pentru care legiuitorii acceptă aceste companii. Însăşi esenţa lor este opusă spiritului unor afaceri legitime şi nu pentru că ar fi imoral sau ilegal, ci pentru că off-shore-urile au ajuns o sursă de corupţie în mâinile unor oameni rău-intenţionaţi. „Evitarea taxării”, „ocolirea controalelor”, „anonimatul”, „protecţia acţionarilor” sunt doar câteva din raţiunile pentru care sunt înfiinţate companiile off-shore. Este exact ce nu „garantează” legile unui stat de drept: trebuie să plăteşti taxe, să fii controlat, să fii transparent şi să poţi fi tras la răspundere. Prin urmare, orice om de afaceri fâşneţ are în portofoliu şi un off-shore. Cu cât sumele învârtite în business sunt mai mari, cu atât creşte şi nevoia de beneficiile off-shore-urilor personale. Nu e nicio filosofie şi nici foarte scump să-ţi faci un off-shore.
În lume sunt câteva zeci de paradisuri fiscale, ţări sau regiuni în care pot fi înmatriculate firme off-shore. De la Cipru, Insulele Cayman, Delaware, Insula Man, Panama şi până la exoticele Aruba, Brunei, Ras al Khaimah sau Nevis, oferta este nelimitată. În toată lumea funcţionează companii, le găsiţi online, care vă ajută la înfiinţarea off-shore-ului. Costă între 800 şi 2.000 de euro, cărora li se adaugă o taxă anuală de mentenanţă, un fel de chirie, de obicei o căsuţă poştală, de la 400 la 1.000 de euro. Nu trebuie să fii mogul ca să-ţi permiţi un off-shore. Domeniile de activitate sunt ceva mai limitate, fiind vorba în general despre consultanţă, proprietate intelectuală, adminis