Lagarele de concentrare, scria un cunoscut istoric, au fost rusinea suprema a secolului XX. Auschwitz si Kolyma, Dachau si Karaganda au fost expresiile palpabile ale prezentei Diavolului in Istorie. Cartea scrisa de Anne Applebaum care apare acum la Humanitas in traducerea semnata de Simona-Gabriela Varzan si de Vlad Octavian Palcu, este un antidot impotriva uitarii, un remarcabil efort istoriografic de recuperare si salvare a memoriei. Nu avem dreptul sa bagatelizam barbaria Gulagului, sa privim aceasta imensa tragedie drept echivalentul exceselor consumeriste. O carte precum aceasta ar trebui sa fie inclusa in bibliografia obligatorie a oricarui curs de liceu privind istoria veacului trecut. Daca Hannah Arendt ar fi trait, nu ma indoiesc ca ar fi utilizat-o pentru o noua editie a clasicei ei lucrari despre “Originile totalitarismului”. Anne Applebaum este o ganditoare onesta, competenta si curajoasa, care nu se lasa inhibata de presiunile unei aiuritoare “corectitudini istorice”, nu accepta tabuurile dictate de cei care incearca sa conteste similitudinile izbitoare dintre comunism si fascism.

Am citit in aceste zile amintirile Emmei Gerstein, istorica literara specializata in Lermontov, prietena lui Osip Mandelstam, a Nadejdei Mandelstam, a Annei Ahmatova si a lui Lev Gumiliov, filosof si etnolog, fiul acesteia si al poetului asasinat in timpul lui Lenin sub acuzaia de “complot monarhist”, Nikolai Gumiliov. Amintiri cutremuratoare, de o franchete ce-ti taie respiratia, din anii 40, dar si din perioada 1946-1953. Acesti oameni au trait, ca atatea milioane de cetateni ai URSS, in umbra Gulagului. Nu vom stiti niciodata cum de a scapat Ahmatova de arestare si deportare. Pretul a fost, poate, ciclul de poeme “pentru pace”, publicate dupa infama rezolutie din 1946 privind revistele “Zvezda” si “Leningrad”. Poeme care, credea autoarea “Requiemului”, ii ofereau