Teoriile sale privind experimentalismul, textualismul ca manifestare majora a acestuia, autenticitatea scriiturii ar fi meritat sa se bucure de o acreditare generala, mai ales ca, intr-o critica literara cum era a noastra in anii '80, dominata inca de impresionism, de foiletonism si de prejudecata "valorii estetice", o astfel de directie ar fi fost necesara. Am reusit, de curind, sa ma achit de o datorie de onoare pe care o aveam fata de un om la care am tinut, pe care l-am pretuit cum se cuvine si de la care am avut de invatat destule lectii: Marin Mincu. Asa se face ca a aparut, al editura "Compania", volumul Polemos. Duelul cu/in idei. O carte care a inceput deja sa stirneasca reactii. Cum e destul de spinoasa, sint convins insa ca destui critici o vor izola prin acea "conspiratie a tacerii", de care vorbea Camil Petrescu. Polemica a fost mereu modul sau barbatesc de a-si face cunoscute ideile. Inca de la primele articole publicate in presa anilor '60, Marin Mincu s-a dovedit un spirit bataios, care a preferat mereu polemica de idei ca formula de punctare a propriilor teorii. Multe dintre teoriile sale - cele privitoare la textualism, la experimentalism sau chiar la generatia 2000 - au iesit din aceste confruntari, care doar celor frustrati le-au putut parea violente. Marin Mincu a fost mai curind (apropiatii o stiu) un timid, un ludic, care a considerat ca merita sa te bati pentru o idee indiferent de riscurile pe care trebuie sa ti le asumi. Nu a scris niciodata caldut, impunindu-si un program din aceasta implicare exigenta in actul scrierii. Din pacate, teoriile sale au fost rastalmacite, luate peste picior, desi ele se dovedesc astazi extrem de fertile pentru literatura de dupa 1970. Multe dintre directiile pe care poezia le-a urmat in acest interval se datoreaza, marturisit sau nu, teoriilor lui Marin Mincu. El a fost, risc sa spun, principalul critic de dire