Ca presa serioasa din Germania acorda atentie Romaniei, e un semnal. Ca Spiegel dedica opt pagini in penultimul sau numar tiparit Romaniei, e chiar de mirare. Pe langa story-ul de sase pagini „pe fir rosu“ Sobaru, gestul sau de protest din Parlament si starea de plans a Romaniei, saptamanalul german mai umple doua pagini, cu o analiza subtitrata „Bulgarii si romanii devin grupul cu probleme din orasele germane“. Articolul este semnat Özlem Gezer. Dupa autoare, turcii si arabii „s-au scos“ din dezbaterile pe tema esuarii politicii de integrare din Germania. Acum sunt altii la rand: romanii si bulgarii. Saraci, exploatati, cu copii in parte analfabeti, „cetateni UE ce nu se inscriu in nici un tipar“.
Straini care dau de furca
Inainte de a continua cu referirile la articolul din Spiegel cu titlul „Sclavie legala“, aparut in editia tiparita a saptamanalului din 23-29.05.11, tin sa fac cateva precizari. Turcii constituie in Germania cea mai mare comunitate de straini, numarul lor trece de trei milioane. Acum mai bine de jumatate de secol, ei au venit ca „muncitori-oaspeti“, sa scoata tara din cenusa si daramaturile de dupa razboiul lui Hitler. Majoritatea a ramas. Unii s-au integrat. Altele au ramas cu baticul pe cap.
La multi dintre copiii si copiii copiilor lor s-a observat, mai ales in ultimul timp, o tendinta adversa integrarii. Frau Merkel a spus, anul trecut: “Acest concept a esuat, a esuat total”, referindu-se la multiculturalismul din Germania. In Berlin, Hamburg, Köln sau Düsseldorf, ghetto-izarea imigrantilor e o realitate, ca si agresivitatea crescanda din scolile care au devenit din ce in ce mai pestrite etnic.
Italienii, grecii, spaniolii si portughezii au contribuit si ei la propasirea Germaniei postbelice. Li s-au alaturat, mult mai tarziu, cetatenii din fosta Iugoslavie. Dupa caderea Cortinei de Fier, s-au repatria
