Chiar şi după un deceniu de la dispariţie, părinţii minorilor “înghiţiţi” de pământ şi de ape nu au încetat să spere că îşi vor revedea copiii. Nici până în prezent, familia unui copil de şase ani, Ionuţ Crişan, din comuna hunedoreană Veţel, dispărut în vara anului 1997 în timp ce se juca lângă o mină părăsită, nu şi-a găsit liniştea. Cel mai probabil, susţin poliţiştii care au participat la căutările minorului, el a căzut într-o surpare a minei, o prăpastie adâncă unde accesul este aproape imposibil. “Am răscolit toate împrejurimile din zona exploatării miniere, împreună cu angajaţii minei şi cu mai mulţi săteni, dar nu i-am dat de urmă copilului. Lacul de la poalele haldei de steril a minei lângă care se jucase a fost asanat, dar nu am găsit nici acolo nimic”, îşi aminteşte subcomisarul Costel Moisă, şeful Biroului de Urmăriri din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Hunedoara.

Au apelat şi la vrăjitoare

Părinţii copilului despre care se presupune că a decedat “înghiţit” de pământ au continuat să spere că îi vor găsi măcar trupul. Au continuat ani întregi să se intereseze dacă poliţiştii au mai aflat vreun indiciu despre împrejurările dispariţiei fiului lor şi, în disperare, au apelat chiar şi la o ghicitoare. Fără succes. Zvonurile că băiatul ar fi fost răpit le-au tulburat şi mai mult existenţa.

Căutat în zadar, pe fundul lacului

Într-un alt caz nefericit, părinţii unui băiat din Hunedoara, Paul Barna, au apelat la scafandrii pentru a recupera trupul fiului lor în vârstă de 13 ani, dispărut în martie 2006, în apele Lacului Cinciş. “Băiatul era înscris la un club de caiac-canoe şi, cel mai probabil, în urma unei furtuni s-a răsturnat în apă cu canoea. Nici până astăzi nu a mai fost găsit”, a mai spus subcomisarul de poliţie.

Cea mai veche dispariţie nedesluşită a unor minori din judeţ, potrivit