Cei mai straluciti avocati au fost oameni de cultura, politicieni si diplomati de renume.
Sfarsitul de secol XlX si inceputul secolului XX gaseste avocatura romaneasca in plina „epoca de aur”. Istoricii considera ca avocatii cei mai buni au profesat in perioada interbelica.
Denumiti la inceput vekilati sau vechili, erau licentiati ai scolilor de Drept de la Paris, Viena sau din Germania. Multi dintre ei ocupau si functii publice, faceau politica sau erau mari scriitori.
Oameni de cultura
Mihail Kogalniceanu, Take Ionescu, Dimitrie Alexandresco, Matei B. Cantacuzino, Toma Stelian, Barbu Stefanescu Delavrancea, Titu Maiorescu, Vasile Missir, D.G. Danielopol, Nicolae Titulescu, Duiliu Zamfirescu, Ion Vinea sau Ionel Teodoreanu sunt numai cateva dintre numele sonore ale vremii.
„Erau mari oameni de cultura. S-au afirmat in alte domenii precum politica, cultura sau diplomatia, dar erau straluciti oratori la bara. Adevaratii profesionisti in avocatura au trait in perioada interbelica, atunci cand in barourile romanesti au intrat multi dintre tinerii scoliti in strainatate”, spune Mircea Dutu, avocat din Baroul Bucuresti, autor al istoriei avocaturii romane.
Primul barou se infiinteaza in 1831
Profesia de avocat intra in legalitate la 30 septembrie 1831, cand Marele Logofat al Dreptatii, Iordache Golescu, anunta ca se infiinteaza primul barou al tarii, din care faceau parte 22 de avocati.
Marea reforma a profesiei a avut loc in 1864, in timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Atunci s-a dat prima lege pentru constituirea corpului de avocati.
Profesie pentru barbati
Ca si alte domenii, avocatura era considerata o profesie destinata exclusiv barbatilor. Publicatiile juridice dinaintea Primulului Razboi Mondial arata ca femeia nu putea sa fie vechil. In 1849, atunci cand judecatoria intreba Logofetia Dreptatii din Bacau daca f
