„Tunarii” londonezi, cu antrenorul Arsene Wenger în tribună, au prezentat o echipă complet remaniată, cu mai mul de jumătate de echipă de jucători tineri, care s-au dovedit deosebit de valoroşi, recrutaţi şi pregătiţi de şcoala lui Wenger. Walcott, Diaby şi Denilson, de care nu s-a auzit, au făcut ravagii în formaţi bucureşteană. Van Persie, revenit după o mai lungă absenţă datorită unei accidentări, a fost un adevărat dispecer, coautor la golul al doilea. Englezii au abordat un joc în mare viteză, verticalizat pe poarta lui Zapata, cu un pressing devastator la jucătorul cu mingea, joc căruia cu greu elevii lui Marius Lăcătuş i-au găsit antidotul. Steliştii, „mieluşei duşi la tăiere”, în prima repriză, debusolaţi, nu au reuşit să ducă la bun sfârşit mai mult de trei pase. Dică şi Badea, izolaţi în careul advers, nu au avut niciun şut pe poartă. Introducerea lui Surdu şi a lui Zaharia au mai animat ofensiva şi datorită ridicării piciorului de pe acceleraţie din partea gazdelor. Aşa a apărut golul steliştilor, din min 69, iar peste două minute s-au aflat aproape de egalare.

Steliştii au alergat mult, au căutat să se dăruiască, să demonstreze că ar avea valoare, dar mijloacele de exprimare sunt destul de modeste, încă. Cel mai bun jucător din tabăra stelistă a fost portarul Zapata, care a stopat câteva acţiuni ale gazdelor, pe care stătea scris „gol”.

Meciul începe vijelios pentru gazde. În min 2, Van Persie îl angajează pe puştiul de 19 ani, Walcott, iar acesta, dintr-o bucată, şutează puţin pe lângă poartă. Acelaşi Walcott face ravagii în apărarea stelistă şi în min 6 pătrunde pe lângă „jalonul” Neşu, intră în careul mic şi şutează puţin pe lângă poartă. Asaltul necruţător al gazdelor se concretizează în min 8, atunci când Sagna îl angajează pe Diaby, trece rapid pe lângă Rada şi-l execută pe Zapata, care scoate şutul lui Diaby în corner, pentru a interv