O publicaţie oarecare a românilor din SUA şi cîteva bloguri au pus pe agendă un întreg scandal. Expoziţia "Freedom for Lazy People" de la ICR New York a devenit pretextul unor atacuri împotriva Institutului Cultural Român şi a preşedintelui său, Horia-Roman Patapievici. Deocamdată, "polemicile" s-au stins, dar efectele rămîn: o comisie senatorială va "ancheta" activitatea ICR. Aşteptăm cu nerăbdare concluziile. Între timp, cred că putem medita la cîteva lucruri pe care acest scandal le-a scos în evidenţă.

1) Mai întîi, la uşurătatea cu care presa considerată "serioasă" a preluat şi amplificat întreaga poveste. Ziua i-a dedicat articole întregi, Antena 3 a organizat "dezbateri", celelalte ziare au reacţionat şi ele. "Taberele" au fost evidente. Dacă o publicaţie obscură şi doi-trei bloggeri total nepricepuţi în materie de artă pot genera un astfel de iureş în mass-media din România, avem o problemă: înseamnă că presa poate cădea cu uşurinţă victimă oricărei însăilări pentru că nu lucrează profesionist. Sau - mai ales - că funcţionează în continuare "în trena" unor interese obscure şi face jocuri politice.

2) Acuzaţiile grave şi cuvintele grele (antisemitism, fascism) apar, în spaţiul nostru public, rapid, fără nici o umbră de argument, şi sînt reluate şi mestecate zile la rînd. Vechile tehnici de propagandă şi manipulare folosite de Securitate sînt scoase, la o adică, de la naftalină. Iar "noi, cetăţenii" ne lăsăm în continuare duşi de nas.

3) Competenţa şi valoarea nu se bucură de nici o urmă de respect, în schimb, oricine îşi dă cu părerea pe un ton răstit sau sumbru e băgat în seamă. S-a pronunţat, în chestiuni artistice - de la Mugur Ciuvică la Ion Iliescu, de la bloggeri anonimi la moderatori TV - oricine a avut un canal de comunicare la îndemînă. Într-o totală devălmăşie. În ansamblu, s-au spus o groază de prostii.

4) "Spiritul publi