In colectia Cinema a editurii Polirom a aparut al treilea volum din Istoria cinematografiei in capodopere: Virstele peliculei. De la „Cintaretul de jazz” la „Luminile orasului” (1927-1931).
In anul 1934 regizorul Rouben Mamaoulian punea o intrebare retorica „Sa presupunem ca un mut ar dobindi, la virsta de 30 de ani, darul vorbirii. Ar renunta, oare, la el, pentru a se reintoarce la linistea initiala?...”.
Tudor Caranfil abordeaza in volumul trei al Istoriei cinematografiei in capodopere tocmai aceasta perioada. Perioada in care se transeaza disputa dintre filmul „mut” si cel sonor si al carei inceput este marcat de premiera Cintaretului de jazz. Tot in aceasta perioada au loc si primele decernari ale Premiilor Oscar (stagiunea 1927-1928), care, desi la inceput ignora complet noile „talkies”, ajung in citiva ani sa le recunoasca valoarea. Marii regizori ai vremii – printre care Dreyer, King Vidor, Sjöström, Dovjenko, Von Sternberg, Renoir, Murnau, mentionati in acest volum – au fost nevoiti sa se adapteze din mers la noile mijloace tehnice. Dar parerile erau impartite: pe de o parte, Eisenstein credea in filmul sonor si in „cuvintele revelatoare”, pe cind Chaplin considera cuvintul fatal pentru celebrul sau tramp, creat prin si bazat exclusiv pe „alfabetul miscarii, poezia gestului”.
Dedicata acestui moment de cotitura a cinematografiei, autorul arunca un fascicul de lumina asupra altor treisprezece opere reprezentative ale artei cinematografice din perioada 1927-1931.
Dupa cum insusi autorul declara "acest nou volum al Virstelor peliculei, al treilea din cinci proiectate, cu o ascunsa teama: Si daca aceasta carte care -da!- va fi avut publicul ei intr-o vreme, acum vreo 20 de ani, nu-l va intilni pe cititorul de azi? Daca -asa cum se spune- si-a trait traiul, a expirat odata cu autorul ei si nu merita decit cel mult res
