Decizia Curtii Constitutionale de a amana un verdict in cazul validarii sau invalidarii referendumului pana la data de 12 septembrie este aberanta, de rea credinta si ilogica, nici pe departe fireasca si normala intr-o democratie asa cum o prezinta unii politicieni si analisti. De ce? Deoarece se bazeaza pe o simpla persupunere ca listele n-ar fi in regula. E ca si cum as interveni intr-un proces, acuzand pe cineva de crima cu simpla afirmatie ca a ingropat o mie de morti, sa zicem, pe dealurile Moldovei. Instanta nu-mi cere probe, dovezi, ceva indicii, ci dispune amanarea procesului cu 40 de zile pentru a fi rascolite dealurile in cautarea cadavrelor.
Or, justitia nu lucreaza cu prezumtii, ci cu fapte si probe. In cazul de fata, lucrurile arata si mai prost. Ministerul de interne si-a asumat in doua randuri o cifra in listele electorale: 18.292.514 de persoane, dupa care a pretins, fara sa indice vreo proba, ca nu-si poate asuma cifra. Nu stim de ce nu-si mai asuma azi domnul Ioan Rus cifra pe care a livrat-o in doua randuri ca fiind certa.
Daca ar fi existat indicii credibile, rezonabile, ca avem atat de multe persoane in plus pe listele electorale incat sa schimbe rezulatul referendumului, amanarea dispusa de Curtea Constitutionala ar fi fost ok. Dar, sa mergi pe niste prezumtii in pofida textului de lege e o rusine pentru orice judecator care se respecta.
Ce indicii avem noi in afara de presupunerea lui Crin Antonescu ca listele electorale sunt pline cu cimitire? Pe ce se bazeaza judecatorii cand il cred si dispun o cercetare? De ce nu-si asuma Directia de Evidenta a persoanelor cifra anuntata de doua ori chiar de MAI? Sigur ca Ioan Rus trebuie sa demisioneze pentru balbaiala asta, dar incoerenta sa n-ar fi trebuit sa duca la o amanare a verdictului de validare sau invalidare a referendumului.
Daca mergem atat de us
