În contextul polemicii iscate în paginile revistei 22 (şi nu numai) de expoziţia subREAL Retrospect de la MNAC, publicăm în continuare un text primit la redacţie din partea lui Dan Mihălţianu, cofondator al subREAL.

Nonacţiunea, (ne)întâmplată cu ocazia des­chiderii expoziţiei subREAL Retrospect la MNAC Bucureşti, pe 31 mai 2012, intitulată Performing Absence, marca absenţa ma­nifestă a lui Dan Mihălţianu de la vernisaj, în timp ce duo-artistic Călin Dan & Iosif Ki­rály performa ritualul de înmormântare a ceea ce s-a numit din 1990 subREAL, ce­remonie oficiată de o echipă de preoţi în prezenţa unui eşantion important al sce­nei artistice româneşti.

Intrarea în Spaţiul Sacru pune în discuţie multiple referiri la practici artistice ro­mâ­neşti bine cunoscute, precum şi inter­na­ţionale, de o factură radical opusă – cazul Pussy Riot era deja pe rol. Toate acestea se pare că nu au trezit încă nedumeriri.

Subrealism

Numele subREAL este actul fondator şi em­blematic ce conţine, în cele două par­ticule plasate sub şi supra, întreaga filo­so­fie şi putere de penetrare a grupului. El a avut un impact puternic şi imediat, local şi internaţional, marcând anul 0 al Noii Ar­te Româneşti.

Semnificaţia lui conţine eventual doar o re­ferire ironică la surréalism, prin modul de formare a termenului; în fapt, el are o conotaţie cu totul opusă, legată de Sub­culture, Underground, Alternativ, Con­tra­culture: Subrealism.

Primele acţiuni subREAL reflectau aceste con­cepte.

Never-ending Transition

Înfiinţat după decembrie ‘89 în Bucureşti de Călin Dan şi Dan Mihălţianu, ca o con­tinuare a unor discuţii, planuri şi acţiuni iniţiate în ultimii anii ai socialismului şi lărgit prin includerea lui Iosif Király un an mai târziu, subREAL a luat prin sur­prindere scena artistică, nedezmeticită în­că din şocul evenimentelor recente,