De pe pod, am mai fotografiat "fauna" si "flora" moarta din Bahlui: un pat mare chiar in josul podului, o anvelopa mare pe aceeasi parte. Pe cealalta - alte anvelope vechi aruncate-n sarmanul Bahlui (cinci - de vara, probabil... - mi-au incaput intr-o singura poza, basca o galeata de vopsea - cred, alte doua anvelope nemaiintrind...). Gunoiadul romanesc local, faza pe apa, cum ar veni. Simbata pe la prinz, cum n-aveam chef sa stau in casa (unde pe la ora aceea e mai frig decit afara...) si cum afara era o frumoasa zi de toamna, mi-am luat digitalul si am iesit la o plimbare. Am trecut podul spre Galata si am urcat pieptis dealul Galatii pe strada Urcusului. Ajuns sus, aveam de ales intre a o lua inainte spre soseaua Voinesti ori la dreapta pe strada Valeni. Am luat-o la dreapta, in speranta ca poate-poate gasesc undeva o „spartura" in padurea care urca si ea pina pe coama dealului, prin care sa fac o poza de sus cu partea centrala a Iasului. N-am gasit. Pe Strada Valeni - vile, viloaie si viloante, mai la inceput, desigur. Intre - mai cite-o casa mai veche si modesta. Pe la jumatatea strazii, se termina asfaltul - cam pe unde se termina si vilele. Spre capatul strazii - modestia se acutizeaza, ca sa zic asa: creste numarul de case vechi, de casute, cocioabe (de chirpici, unele). Pe la capatul strazii, am vrut sa intru pe o stradela mai „pitoresca" - dar niste ciini liberi s-au sesizat pe loc si si-au marcat zona de paza pe-ntelesul oricui. Am renuntat. Dupa ce-am trecut de ultima casa, drumul devine un drumeag, apoi o carare ce coboara spre Strada Poienilor, parca (nici dupa ce-am consultat harta Iasului din Pagini Aurii nu m-am lamurit exact). A, sa nu uit: la capatul Strazii Valeni, inainte sa devina carare, drumeagul pomenit duce la un fel de groapa de gunoi. Din pacate, gunoiadul romanesc local nu se-ntinde doar pe marginea Iasului, cum bine stie cine se mai plim