Frauda e "un fenomen social”. Acesta nu poate fi combatut daca profesorii sint toleranti sau daca climatul social il stimuleaza. Doua amintiri destul de recente. Prima: o adresa catre Universitatea din Iasi notifica excluderea de la programul de master de la o universitate din Franta a studentei X, pentru "tentativa de frauda". Toti cei din biroul senatului de atunci am trait momente penibile, parca am fi fost aratati cu degetul. Am provocat, imi amintesc, o discutie in senat, s-au propus masuri concrete de eradicare a acestei practici, s-au stabilit obligatii precise pentru profesori si facultati. Nu stiu ce efecte a avut aceasta masura de intarire a vigilentei, stiu ca si acum, cind avem un examen, intram in amfiteatre cite o armata de supraveghetori. Oare ca sa amintim studentilor ca au obligatia morala sa apeleze doar la cunostintele proprii? Dupa sesiunea din iarna, s-a anuntat in presa ca numerosi studenti s-au prezentat la clinici O.R.L. pentru a li se extrage din ureche aparate minuscule de ascultat. Chestiunea a fost aruncata in derizoriu. A doua amintire: eram presedintele unei comisii de acordare a titlurilor si diplomelor, din Ministerul Invatamintului. Mi se semnaleaza ca o candidata la titlul de profesor ar fi copiat masiv in cartea sa din manualul unor colegi, aparut cu doi ani in urma. Constat similitudinile, in proportie de 60-70%, si semnalez cazul, intr-o intilnire a sefilor de comisie. Functionarii din minister ma informeaza apoi ca doamna in chestiune ameninta sa ma dea in judecata pentru ca i-am stirbit imaginea. Peste un timp, la a doua sedinta, vine si doamna ministru, aceeasi de astazi. Sint invitat sa prezint din nou cazul. Era grav, ceilalti colegi semnaleaza si ei citeva situatii similare, se isca discutii despre diplome de doctor obtinute de persoane publice care nu stiu sa se exprime si sa scrie romaneste, se remarca faptul ca respective