Vladimir Tismaneanu: "«Cadrele decid totul», spunea Stalin, iar Ion Iliescu a urmat si urmeaza cu nestramutata credinta acest precept. De la Lenin cetire, aparatul este coloana vertebrala a unui partid revolutionar."
Or, pentru Iliescu, „revolutia” (fireste cea de tip bolsevic, nu aceea anticomunista reala) a fost si ramane marea dragoste. Ion Iliescu este un nostalgic al comunismului. Nu-l misca, nu-l infioara bilantul cataclismic al acestui sistem. Iata ca acum Mihail Gorbaciov insusi, ultimul secretar general al partidului infiintat de Lenin cere expulzarea din Mausoleu a mumiei acestui monstru moral. Mai mult, Gorbaciov cere sa se termine si cu prezenta in zidul Kremlinului a ramasitelor unor Stalin, Brejnev si Andropov. Chiar daca unii din membrii anturajului tandemului Putin-Medvedev se vor opune (ei vin totusi din zona OGPU-NKVD-KGB-ului), important este faptul ca s-a ajuns la acest moment istoric cand insusi Gorbaciov cere sa institutie un monument pentru victimele totalitarismului rosu.
O conferinta internationala desfasurata zilele acestea la Praga sustine acelasi lucru: continuarea procesului de decomunizare si cinstirea memoriei victimelor celor doua totalitarisme (comunismul si fascismul) ca proiect general european. Fostul presedinte ceh Vaclav Havel, figura de varf a disidentei, filosof politic si moral, dramaturg de mare anvergura, isi ridica vocea in acest sens. La Bucuresti insa Iliescu continua sa agite apele impotriva decomunizarii si decontaminarii culturii politice de morbul bolsevic. Adica de morbul intrigii, delatiunii, sectarismului, cinismului si suspiciunii. Al spiritului conspirationist si al convingerii ca o propaganda metodic organizata poate misca muntii si transforma albul in negru ori viceversa.
Iliescu este propagandistul ce nu se poate debarasa de naravurile invatate inca la Moscova. De aici si jocur
