Eşti într-o postură ingrată: trebuie să faci emisiuni cu audienţă. Sunt într-o postură comodă: am deplina libertate a preferinţelor şi a părerilor.

Tu te mişti în ochiul furtunii, eu cârcotesc în tihna unui apartament de bloc. Unul dintre lucrurile care ne apropie e pasiunea pentru fotbal. Unul dintre lucrurile care ne despart e felul cum îi tratăm agenţii patogeni. Din motivul ăsta, îmi permit să insist asupra emisiunii tale de miercuri, după meciul FC Vaslui - Steaua, când ai decis să testezi înţelepciunea populară şi să vezi pe propria piele ce se întâmplă când te amesteci în tărâţe. Ai văzut - în direct şi fără anestezic.

Iar dacă o să-mi spui că ziaristul bun e cel insultat, o să-ţi răspund că depinde cine te insultă. Însă problema e alta şi n-are legătură nici cu GSP TV, nici cu foamea noastră de scandal. Problema e felul cum te predai, seninătatea cu care consimţi în faţa violului verbal. Poţi accepta umilirea dacă în schimbul ei salvezi o viaţă. Te poţi lăsa călcat în picioare dacă ştii că sacrificiul tău mărunt înlesneşte un bine viitor. Istoria a livrat chiar exemple de trădare igienică, de compromisuri salvatoare. Însă concesiile pentru o zecime de punct de rating sfârşesc prin a te împovăra.

Căci vine un moment când rămâi singur cu tine şi te întrebi: merită? Chiar rentează să-ţi castrezi mândria şi să faci genuflexiuni în faţa unei brute? Chiar rentează să sorbi dintr-o cupă cu scuipat şi să pretinzi că e ambrozie? Nu mă îndoiesc că ştii răspunsul, Costin. Şi tocmai de aceea mi-ar plăcea să te văd tăind macaroana injuriilor. Nici un pachet salarial nu poate include obligaţia de-a te lăsa bălăcărit de-o ţoapă cu parale. A întoarce şi obrazul celălalt nu înseamnă a-i mulţumi unui marţafoi gângav că te face prost sau dobitoc.

Mark Twain a spus cândva că omul e singurul animal care roşeşte sau măcar s-ar cuv