Puţini reşiţeni cunosc faptul că, în urmă cu decenii, sute de evrei au fost duşi într-un lagăr construit special pentru ei în judeţ. În vara anului 1941, după ce au fost deposedaţi de bunuri, cu un bagaj de mână şi cu doar câteva haine pe ei, toţi evreii din Reşiţa au fost obligaţi să-şi părăsească gospodăriile. Timp de patru ani, adulţi şi copii, cu toţii erau obligaţi să muncească zi şi noapte în preajma oraşului Oraviţa.

Sunt amintiri care răscolesc un trecut plin de durere, iar oamenii vor să le uite. Ivan Schnabel a aflat de la tatăl său despre viaţa petrecută în lagăr. „Lagărul de domiciliu forţat din Oraviţa, era preconizat ca o trecere în vederea deportării spre lagărul de la Auschwitz. Toţi sufereau de foame. Erau lipsuri din cauza războiului, dar pentru cei din lagăr acestea erau amplificate. Părintele meu era adolescent la acea vreme şi, cu toate acestea, era obligat să participe la repararea drumurilor”, a povestit Schnabel.

Pentru autorităţi, starea de sănătate a celor obligaţi la muncă forţată nu conta. Dimineaţa, indiferent de vreme, echipele de muncă trebuia să fie prezente la locurile desemnate. „Fratele tatălui era grav lovit la un genunchi. Nu se putea deplasa decât cu greutate, dar nimeni nu ţinea cont de asta. Toţi trebuia să fie prezenţi când se făcea apelul de dimineaţă. Cu eforturi de neimaginat, zilnic, cale de kilometri, îşi ducea fratele în spate pentru a nu lipsi de la apel”, a explicat reşiţeanul. Au fost suferinţe care nu se pot şterge din amintirile celor care le-au trăit timp de patru ani. Multe dintre ele au rămas nespuse, dar lecţia trecutului nu trebuie uitată.

Împăcare de Ziua Luminii

Din 20 decembrie, timp de opt zile, evreii vor sărbători Hanukkah, un eveniment considerat a fi Sărbătoarea luminii. Şi la sinagoga din Reşiţa se va aprinde, conform tradiţiei, câte o lumânare din sfeşnicul ritual M