In ziarul de vineri, in articolul "Bouygues: Constructorii romani sunt prea bine platiti", dl. Stefanescu spune ca "muncitorii romani care au ramas in tara nu ar trebui sa astepte salarii mari pana nu va creste productivitatea".
Am auzit multe comentarii la acest articol, pe care l-a interpretat, fiecare, dupa interesul lui. Dl. Stefanescu s-a exprimat diplomatico-ambiguu cand a spus, neutru: "...pana nu va creste productivitatea". O parte a managerilor, fie ei antreprenori sau corporatisti, a citit asta in felul urmator: "...pana cand muncitorii nu vor pune osul la treaba si isi vor creste productivitatea". O alta parte, ceva mai mica, a citit: "... pana cand Bouygues nu isi va creste productivitatea".
Cresterea productivitatii unei companii - cum, cat, cand etc. - este sarcina exclusiva a managementului, care e si singurul responsabil in caz de esec. Ea nu a fost, nu este si nici nu va fi vreodata, in viitorul previzibil, o preocupare a muncitorilor, nici macar a majoritatii angajatilor, in general. Niciodata nu isi vor creste singuri productivitatea, dimpotriva...
O mica parte din angajati intelege despre ce e vorba si face ceva din proprie initiativa. O alta parte intelege, insa nu face decat ce i se cere explicit sa faca - faimosul "job description", pe care majoritatea il reclama insistent, si pe cat mai multe pagini, daca se poate. Apoi, mai sunt cei care nici nu inteleg si nici nu fac, pentru ca nici nu ar sti ce, chiar daca unii dintre ei sunt plini de bunavointa. Ultima categorie sunt cei care urasc firma si pe manageri si care, evident, cand au ocazia si nu ii vede nimeni, fac lucrurile taman pe dos.
Multi manageri ar fi socati sa afle cat de cuprinzatoare este aceasta ultima categorie, mai ales cand ei se asteapta ca angajatii sa le fie recunoscatori pentru ca "...le-am dat o paine..." - fraza pe care o aud, cu toate variatiuni
