Cele trei mari agenţii de rating - Standard&Poor's, Moody's şi Fitch, numite şi „Big Three" - deţin o putere care provoacă frisoane în capitalele lumii. Acu-zate că au devenit un „oligopol" care are uneori tendinţa de a abuza de situaţia dominantă sau de a manipula pieţele, apar tot mai des întrebări legate de cine le plăteşte şi modul în care decid notele statelor.

Devenite actori de neocolit pe pie-ţele mondiale, agenţiile de rating sunt tot mai des acuzate că „fac legea" pe pieţele financiare şi agravează criza datoriilor. După ce agenţia Standard&Poor's a anunţat degradarea notei suverane a SUA, planeta a început să fiarbă. Lideri politici şi conducătorii băncilor centrale ale principalelor economii ale lumii au intrat în acţiune în cel mai mare secret pentru a găsi o soluţie concertată pentru evitarea unui crah.

Teoretic, agenţiile de rating au drept sarcină să evalueze în perfectă independenţă riscul de faliment sau de nerambursare a creditelor al unui actor economic emiţător de titluri de credit, cum sunt obligaţiunile. Adică informează investitorii despre riscurile la care se expun dacă împrumută o astfel de societate sau un astfel de stat. Ele dispun de propria scară de notaţie, care merge de la triplu A la triplu C. Nota este atribuită după munca de analiză a cifrelor economice şi financiare şi rezultă din decizia colegială a analiştilor agenţiei. Nota, care reflectă riscurile amintite mai sus, are o importanţă deosebită pentru entităţile notate şi pentru investitori. Pentru state, ca şi pentru întreprinderi, o notă degradată se traduce prin creşterea ratei dobânzii.

Cui aparţin agenţiile

Moody's este o societate americană cotată la bursă şi independentă, în care miliardarul Warren Buffett deţine 13%. Fitch aparţine în majoritate societăţii financiare franceze Fimalac, fondată de Marc Ladreit de Lacharriere, iar 20 de procente sun