Departe de imaginea prăfuită pe care o au, bibliotecile de cartier au căutat în ultimii ani să se reinventeze, atrăgându-i în preajma cărţilor pe copiii din şcolile şi grădiniţele din apropiere.

„Cartea este prietena noastră, pentru că ne învaţă foarte multe lucruri. Trebuie să nu o rupem şi să avem grijă de ea" - aşa răspunde Andreea, o fetiţă blondă de 4 ani şi jumătate, la întrebarea „Ce este cartea?". La fel spun şi Monica, şi Ruxandra, şi Rareş, şi ceilalţi copii din grupa mare a Grădiniţei nr. 170, din cartierul bucureştean Militari. Explicaţiile se aud destul greu prin hărmălaia pe care o fac colegii lor care descoperă pregătite pe masă poveştile preferate. Fetele sunt decise: poveştile favorite sunt „Albă ca Zăpada", „Frumoasa şi Bestia", „Frumoasa din Pădurea Adormită" şi „Cenuşăreasa". Toate ar vrea să aibă în apropiere o Zână Bună, care să poată transforma, la nevoie, un dovleac într-o caleaşcă. Şi, desigur, fiecăreia i-ar plăcea să meargă la un bal.

Băieţii sunt fascinaţi de lumea preistorică

Copiii preferă poveştile citite de părinţi

„Şi mami îmi citeşte câteodată", povesteşte Ruxandra, o fetiţă cu părul lung şi cu ochi albaştri, visători. „Dar e tot timpul ocupată cu serviciul", completează ea cu un oftat. Băieţii au alte preocupări. Într-un colţ, trei prichindei ­s-au îngrămădit în jurul unei cărţi cu dinozauri. Rareş are un ceas cu „Ben 10" şi spune că e „fascinat de animalele preistorice". Dar acasă nu are nicio carte cu dinozauri, aşa că le caută în bibliotecă atunci când vine cu grădiniţa aici.

Prietenul său, Bogdan (aproape 5 ani), ştie să citească pe litere, dar n-a ajuns încă să citească de unul singur o poveste. Aşa că acasă îi citeşte tot „mami". Eroul lui Bogdan este „Iron Man", care poate să ridice, a văzut el într-o carte cu benzi desenate, un „tren extrarapid". „Avem acţiuni cu copi