Pentru a nu instaura impresia că Premiul Europa pentru Teatru (şi ai săi "pui" meniţi Noilor Realităţi Teatrale), premii decernate, şi unul, şi celelalte (sau ceilalţi?) la începutul lui aprilie, la Wroclaw, ar fi constat exclusiv din întîmplări scenice contestabile (despre care am scris, contestîndu-le, în articolul de acum două săptămîni), revin asupra acestui eveniment de proporţii continentale, cu atît mai mult cu cît minifestivalul prilejuit de acordarea distincţiilor a avut, de fapt, două "capitole": cel referitor la actualitatea imediată (sau, oricum, actualitatea dintre ediţia precedentă şi clipa de faţă) şi cel " să-i zic aşa " retrospectiv, dedicat celebrării unui fenomen purtînd două nume, numele unui om şi numele unui sau unei... iată o definiţie greu de formulat. Pentru că, dacă numele lui Jerzy Grotowski (1933-1999) îl desemnează pe teoreticianul şi practicianul unui tip de artă scenică de extraordinar impact asupra culturii spectacolului în secolul XX, numele Teatrului Laborator (Teatr Laboratorium), înfiinţat de el în 1965, la Wroclaw, se referă deopotrivă la o instituţie, la o trupă şi la o metodă de cercetare; dovadă că, transplantat, în 1986, împreună cu "părintele" său, în Italia, la Pontederera, Laboratorul a continuat să funcţioneze, chiar dacă nu a mai produs spectacole propriu-zise. Acestor două entităţi aproape mitice pentru oamenii de teatru din întreaga lume, Grotowski şi Teatr Laboratorium, le-au fost dedicate o parte dintre "manifestările" incluse pe agenda Premiului Europa.
Ocaziile comemorative nu se numără, pe lista intereselor mele personale, printre favorite. Îndeobşte, ca şi la înmormîntări, membrii distinsei adunări încep prin a-l pomeni pe dispărut, ajung (foarte repede) la chestiuni de ordin general şi sfîrşesc prin a vorbi (copios) despre ei înşişi; dacă primele două părţi ale programului se pot scurta ori chiar pot l