Punctul critic Mi-a fost greu sa ma decid despre cine sa scriu in aceasta pagina de sarbatoare. Si pentru ca sint, in pofida aparentelor, un timid incurabil, profit de aceasta conspiratie pentru a balmaji cite ceva despre un om pentru care am o slabiciune. Intre barbati astfel de lucruri nu se prea pronunta face to face, declaratiile de amor subit sint dubioase, mai ales in rindul unor incurabili admiratori ai sexului frumos si furtunos, cum cred ca sintem amindoi. Pe Florin Faifer scriitorul l-am admirat cu destul timp inainte de a apuca sa ii string mana. Ii citisem cartile si descoperisem cu incintare pe criticul care scrie cel mai bine din bransa (nu sint vorbe mari); cind isi pune in minte, autorul Semnelor lui Hermes e cel mai virtuoz dintre toti combatantii. Am incercat sa fur meserie, dar, necizelat cum sint, nu s-a lipit mare lucru de mine. Dar unele dintre cele mai rafinate condeie din Iasi pe cartile lui Florin Faifer si-au facut scoala. Ma gindesc la Dragos Cojocaru (un eseist savuros si erudit) si la Antonio Patras, care a devenit, in ultima-i carte, mai ghidus decit l-as fi banuit odata. Pluta de naufragiu am citit-o cu rare delicii si am recenzat-o complexat si, de aceea, stingaci. Eram mai tinerel atunci si aveam alte cutezante... (Nu rideti, la cei 30 de ani ai mei, 4-5 ani scazuti sint ceva!). Cea mai recenta carte a sa, Filtru, a facut naveta intre birou si noptiera luni de zile, tot indemnindu-ma sa o hartuiesc cumva... Dar nu stiu de ce m-a inhibat. Mai ales ca era acolo un text despre memoriile Ninei Casian, pe care jubilasem citindu-l cind discretul auctore ni-l incredintase, nu mai retin pe ce ocolite cai, intru publicarea in paginile elegantisimelor Insemnari iesene. I-am ales atunci, impreuna cu Emil Iordache (fie iertat!), niste ilustratii potrivite, toate reproduceri ale unor nuduri. Am gasit ca acesta era textul sau cel mai reusit si, cin