Arădenii au ţinut şi în acest an să respecte obiceiul şi să sacrifice porcul în ziua de Ignat. În zorii acestei zile, gospodarii arădeni s-au trezit gata de singura sărbătoare care se celebrează prin muncă – Ignatul, ziua în care toţi românii îşi sacrifică porcul din bătătură, pregătit încă de mic pentru o singură misiune, aceea de a ajunge cârnaţi şi şuncă pe masa de Crăciun.
O vorbă din bătrâni spune că dacă porcul este tăiat în ziua de Ignat, bucatele vor fi bune şi nu se vor strica tot anul. De asemenea, arădenii sunt de părere că „cina porcului“ nu are farmec dacă nu sunt respectate mai multe ritualuri. Astfel, în unele sate de pe Valea Crişului, oamenilor le place să sacrifice porci graşi, în zorii zilei. „Noi ne trezim în fiecare an la ora 5.00 să ne pregătim. La ora 6.00 porcul trebuie să guiţe ca să se audă în tot satul că l-am tăiat. Altfel zice lumea că suntem leneşi“, ne-a spus Marioara Ianoş din Ineu. Imediat după ce are loc asomarea şi apoi înjunghierea, cei care au ajutat la ţinutul animalului sunt serviţi cu ţuică şi mai rămân cam 10 minute la discuţii cu gazdele, timp în care îşi dau cu părerea despre greutatea animalului, despre câţi cârnaţi vor ieşi, dar şi despre politică şi fotbal. Anul acesta, ţăranii au avut un motiv de mare tristeţe, asomarea. „E bătaie de joc cu asomarea asta. Îl curentăm, apoi porcul se mai chinuie cât se mai chinuie şi apoi, iar îl chinuim că-l înjunghiem să dăm drumul la sânge“, ne-a spus Stelian Marcu, din Sebiş.
După ce animalul a fost tranşat, bătrânele iau vezica, o leagă cu aţă de o grindă şi o păstrează acolo până după anul nou, pentru că se spune că alungă spiritele rele. Urmează spălatul intestinelor care, se face tot după tradiţie. Astfel, maţele întoarse pe dos sunt ţinute în sare şi ceapă după care sunt clătite cu apă din fântână şi spălate cu bicarbonat stins cu oţet.
