Surprinzătoare, curajoasă, proaspătă a fost în destule privinţe evoluţia lui Crin Antonescu.

«Hehei, unul e Galibardi: om, o dată şi jumătate!» (Caragiale)

Finala „prezidenţialelor" este aceea prefigurată cu câteva săptămâni în urmă. Vom primi cât de curând un răspuns, probabil fără focoase atomice, privind vehementa acuzaţie de fraudă invocată de Crin Antonescu. Cine sunt câştigătorii şi perdanţii acestui scrutin?

Mult sub estimările cele mai pesimiste s-a situat Sorin Oprescu, ai cărui consultanţi din umbră au contat cu siguranţă pe efectele unei campanii hipermediatizate. N-a fost aşa, dl Oprescu bălăcindu-se în bazinul său bucureştean, îmbărbătat de câţiva din refulaţii PSD-lui dlui Iliescu.

Atrofierea musculaturii dlui Oprescu va fi avut şi o altă cauză, acesta mai degrabă mimând confruntarea pentru Cotroceni, deoarece gânduri nemărturisite îl atrăgeau către adevăratul său proiect politic: ar fi vorba de plasarea dlui Oprescu în fruntea unui nou partid de stânga, anume la stânga PSD, cu o doctrină pliată direct pe ideologia marxistă. Cum în Germania partidul „Die Linke" - o îmbulzeală de nostalgici sau chiar foşti membri ai partidului communist - a câştigat la alegerile din toamnă 11,9% din sufragii, crescând cu 40% de la o legislatură la alta, de ce n-ar fi similar cadorisiţi şi comuniştii noştri? Logistica e pregătită şi în spatele acestei construcţii comunisto-securistice s-ar afla gârla financiară a lui Aurelian Bondrea.

Surprinzătoare, curajoasă, proaspătă a fost în destule privinţe evoluţia lui Crin Antonescu. A depăşit scorul partidului, a scos la vot multă tinerime, a dovedit că se poate visa şi altfel la Cotroceni. Vorbim deja de un competitor politic format, impunător şi cu şanse ferme pentru alt scrutin. A avut momente când i-a dominat categoric pe dnii Băsescu şi Geoană.

Aşa cum am scris cu săptămâni în urmă, dl Ant