Desi plecat, Traian Basescu tot a tinut prima pagina. Iar la stiri, la talk-show-uri, in editoriale, la colt de strada sau in circiumi, romanii discuta temele lansate, promovate, bulversate de presedinte.

Deja putem vorbi despre un stil Basescu: omul isi spune parerile despre diverse teme arzatoare, iar atunci cind temele nu sint arzatoare le incinge el, a se vedea preluarea ideii de Parlament unicameral. Poate ca la inceputul mandatului sau, Basescu a fost surprins de reactia atit de vie a presei fata de tot ce spunea.

La urma urmei, el vorbise la fel tot timpul, s-a priceput mereu sa isi vinda spusele. Cind era primar la Bucuresti, a organizat conferintele de presa duminica, cind ziaristii nu prea au subiecte. Parca a absolvit cursurile de cum sa dai bine la televizor, ce abia au inceput sa apara prin business-ul romanesc.

E in stare sa comunice opinii ferme in cuvinte putine, facindu-i fericiti pe editorii de stiri.

Apoi, comunicatorul Basescu nu se pierde in idei abstracte. Nu are pedanteria primilor doi presedinti de dinaintea sa. Nu pleaca de la probleme generale ale umanitatii pentru a face un ocol prin istoricul regimului de proprietate in societatile tribale. Basescu inotind in abstractiuni este chiar o imagine comica, nu i se potriveste.

Ma uitam zilele trecute la presedintele Iliescu vorbind despre privatizarea Petrom.

Intrebat fiind ce parere are, Iliescu a raspuns aproximativ asa: desi partidul nostru a fost vazut ca opunindu-se privatizarilor, iata ca a facut aceasta privatizare, care, desi se vorbeste foarte mult acum, este o chestiunea normala, iar privatizarea extractiei de petrol nu inseamna ca poporul roman nu mai

beneficiaza de aceasta resursa, concesionarea nu inseamna instrainare, pina la urma, asa se face peste tot in lume, uite de exemplu Arabia Saudita care scoate atit de mult pe