S-a spus si s-a scris in aceste zile ca perioada Ceausescu n-ar fi creat nici un instrument democratic. Chiar de la inceput tin sa ma ridic hotarit impotriva unei astfel de afirmatii. Nu e adevarat! Fostul regim se poate mindri cu unul dintre cele mai bune organisme democratice din lume: metroul bucurestean. Priviti peretii statiilor, ai pasajelor si ai intrarilor, priviti scarile si va veti convinge! In timp ce ziarele si radioteleviziunea se intrec in a fi, prin revelatiile din viata intima a familiei Ceausescu, un fel de Paris Match intors pe dos, strabatind, dupa glorioasa epoca a reportajelor de la Fabrica de cabluri, pe cea, nu mai putin glorioasa, a reportajelor de la Palatul Primaverii, aici, in metrou, multimea de afise, de lozinci scrise cu o creta fara moarte, de va trebui darimata toata statia ca sa fie sterse, de publicatii doar dactilografiate, de caricaturi simpatice, de manifeste si programe ale partidelor politice nou-infiintate, se desfasoara plenar spectacolul democratiei absolute.
Tot ceea ce societatea omeneasca si-a dorit in materie de pluralism poate fi intilnit de cum ai facut primii pasi pe scarile care duc sub pamint: confruntarea deschisa a punctelor de vedere, exprimarea adevarului, triumful celui mai bun. Iata de ce, plecind de la aceasta realitate, supun atentiei ziarelor independente propunerea de a include de indata, la rubrica de prezentare a publicatiilor aparute in tara, ca punct separat, si o revista a dezbaterilor de idei din metroul bucurestean. Si dat fiind ca mai cred in puterea exemplului personal, voi face eu primul pas. Voi prezenta pe larg pentru inceput unul dintre cele mai interesante elemente democratice din reteaua metroului nostru: Pasajul Universitatii.
La loc de frunte se situeaza Independentul, ziar al dezbaterilor libere. Batut la masina, el poate fi citit numai mergind spre metrou. Si nu oricum, ci tin