De când se ştie, este pasionat de muzică şi fotbal. Cum Dumnezeu nu i-a dat talent în sport, Marian Magheru a primit harul de a cânta. Acum, este un renumit instrumentist, cu numeroase premii la activ.

Îşi doreşte să ajungă un dirijor, apreciat de toată lumea, dar mai ales de oamenii de cultură din zona în care s-a născut. Pentru a reuşi această performanţă, munceşte din greu. A început, pe la 6ani, cu fluierul. „Îl auzeam pe tata şi, din bâzâială, cântam şi eu. Apoi, a devenit o pasiune”, ne mărturiseşte Marian Magheru. Primul instrument pe care şi l-a cumpărat singur a fost un fluier, achiziţionat cu banii obţinuţi din sorcovit. Cu timpul, a început să studieze şi cavalul, şi ocarina, cimpoiul, dar şi clarinetul. Şi nici că s-a oprit. „O perioadă, am făcut şi vioară şi, acum, studiez saxofonul. Se ştie că fluierul şi saxofonul sunt instrumente la care se cântă mult în zona noastră.

Mi-a plăcut să cânt de mic. Şi fotbalul îmi plăcea, dar n-am avut talent”, îşi continuă tânărul povestea vieţii.

Idolul meu a fost şi este tata

Faptul că părinţii lui provin din acceaşi lume, l-a ajutat pe Marian să pătrundă mai repede şi să deprindă tainele muzicii populare. A fost susţinut şi ajutat dintotdeauna. „Idolul meu a fost şi rămâne tatăl meu. Faptul că părinţii mi-au fost aproape, mi-a fost mai uşor, dar ei nu m-au obligat. Puteam să mă fac şi tractorist, dacă vroiam”, ne mai spune Marian Magheru.

Obişnuit cu scena de la 4 ani

Cum părinţii îl luau peste tot cu ei, Marian era obişnuit, de mic, cu scena. „Mergeam mereu cu ei pe la spectacole. Eram obişnuit cu scena şi cu artiştii. Aveam vreo trei, patru ani, când le-am cunoscut pe Maria Ciobanu, pe Ileana Ciuculete sau pe Angelica Stoican. Când eram mic, nu studiam foarte mult. Am avut o copilărie obişnuită. M-am apucat serios de treabă în urmă cu vreo patru ani”, continuă instrumentistul. @