Noi, americanii, avem o lungă poveste de dragoste cu automobilul. De la inventarea sa, automobilul ne-a oferit libertatea şi independenţa la care aspirăm de când am făcut primii paşi. Automobilul ne-a purtat mai departe şi mai rapid decât am fi putut să o facem singuri, prin autopropulsare. Dar viteza şi distanţele au adus lumea în pragul dispariţiei. Este momentul să privim automobilul cu atenţie şi să înţelegem ce reprezintă el, de fapt. Trebuie ca filmele şi cântecele despre automobile să ne creeze noi senzaţii, să fim conştienţi de ceea ce înseamnă ele. Trebuie să privim automobilul ca pe o ţigară - un beţişor canceros - un cui în sicriul nostru colectiv. Stilul de viaţă atractiv pe care ni l-a vândut vreme îndelungată industria tutunului conţine aceleaşi minciuni în scop comercial şi aceeaşi otravă pe care le-a vândut şi continuă să le vândă lumii întregi industria automobilistică.

Dacă privim reclamele pentru automobile, vom recunoaşte imediat minciunile. Vedem drumuri libere şi şoferi zâmbitori. Ne întrebăm: când a fost ultima dată când nu am fost blocat în trafic? Când a fost ultima dată când nu am fost enervat şi stresat după numai câteva ore petrecute la volan?

Reclamele la automobile prezintă întotdeauna maşinile într-un decor fără trafic, iar şoferii par puternici, fericiţi şi liberi la volan. Ca şi acum, acest lucru s-ar şi întâmpla în lumea modernă. Automobilele – cu toată poluarea eliminată prin ţevile de eşapament de când Modelul “A” al lui Henry Ford a ieşit din linia de asamblare - trebuie privite ca un cartuş de ţigări, ca un cancer pentru civilizaţie.

Industria automobilistică nu trebuie salvată pentru a continua să fabrice acelaşi produs. Ea trebuie transformată într-o industrie care construieşte motoare fără combustie. Ar trebui să li se dea contracte pentru a construi noi linii de metrou uşor care să tr