Din câte ştiu, la unele dintre universităţile mari din prima categorie a clasificării ministerului, există facultăţi de arhitectură, ceea ce le plasează, conform logicii listei, pe o treaptă superioară faţă de Universitatea „Ion Mincu“.

Situaţia este paradoxală, pentru că, deşi Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ conduce practic activitatea universitară în domeniul arhitecturii la nivel naţional, facultăţile de arhitectură din cadrul marilor universităţi tehnice din Iaşi, Cluj şi Timişoara, brusc, prin clasificarea universităţilor, pot avea mai multe drepturi şi recunoaşteri decât universitatea principală, fără să aibă până acum niciuna dintre recunoaşterile internaţionale pe care „Ion Mincu“ le are. „Ion Mincu“ este o marcă, fiind recunoscută ca atare, cu prietenie şi uneori cu invidie în întrunirile internaţionale ale şcolilor de arhitectură. Acest lucru este de ajuns pentru a defini un loc, o valoare şi arată că Universitatea „Ion Mincu“ îşi merită locul, certificându-se calitatea pregătirii universitare academice.

S-a discutat intens despre citeriile de promovare în cariera universitară pe care le aduce noua Lege a învăţământului. Cum afectează ele activitatea din Universitatea „Ion Mincu“?

Conform noii legi, orice fel de cadru didactic trebuie să fie înscris sau să aibă deja doctoratul susţinut. În principiu, acesta este un lucru bun, dar nu poate fi făcut peste noapte. Din cauza unei situaţii speciale, prin care un număr mare de cadre didactice a trebuit să fie pensionate brusc la 65 de ani, suntem în situaţia paradoxală de a avea, din totalul corpului didactic, o parte în vârstă, seniorială, care a părăsit universitatea – s-a revenit ulterior şi pot să mai ţină cursuri – şi partea de început, în care foarte puţini intră sau reuşesc din start să acceadă la doctorat.

O altă problemă sunt punctajele necesare promovării. S