Când bancnotele și monedele lumii ajung să valoreze, uneori, mai puțin decât hârtia sau metalul din care sunt făcute, revenirea la etalonul aur pare tot mai plauzibilă.

„Piaţa are întotdeauna dreptate" spune o axiomă care condensează teoriile economice care susţin că piaţa liberă recunoaşte deviaţiile şi are capacitatea de a se autoajusta, regăsindu-şi reperele naturale. Axioma a fost confirmată din nou, în ultimii patru ani, când - pe măsură ce valoarea monedelor devenea mai incertă, iar puterea reală de cumpărare li se diminua - piaţa valutară s-a ajustat şi a revenit la reperul dat de metalul galben. Acesta devenea mai scump, mai căutat şi mai sigur, primind confirmarea statutului de etalon suprem pentru toate monedele, transformându-se într-o „valută de ultimă instanţă".

Iar „dreptatea piețelor" a fost confirmată și de jucători de calibru din sistem, dar şi de mesajele unor personalităţi ale mediului financiar, între care se detaşează Robert Zoellick, preşedintele Băncii Mondiale. La sfârșitul lui 2009, el spunea pentru „Financial Times" că „sistemul (financiar global - n. red.) ar trebui să ia în consideraţie aurul, ca referinţă pentru aşteptările pieţelor în ceea ce priveşte inflaţia, deflaţia sau valoarea viitoare a valutelor".

Află pe forbes.ro cum a căpătat aurul o tot mai mare importanţă în rezerva băncilor centrale