Ce s-a petrecut la 23 august 1944? Ce semnificaţie au evenimentele din acea zi, numită de iniţiatorii lor "ziua H"? "Liber-schimbismul" lui Caragiale triumfă şi în istoriografie.
ULTIMA ZI A "CRUCIADEI ANTI-BOLŞEVICE"
Printre altele, 23 august 1944 înseamnă sfârşitul "războiului sfânt".
Consultând ziarele vremii, ai putea deduce că în iunie 1941, alăturându-se trupelor germane la invazia Uniunii Sovietice, oştirea română plecase în cruciadă contra "Satanei bolşevice". "Anul care începe este un an de răscruce şi de reînviere, se adresa mareşalul Antonescu în Proclamaţia către ţară rostită cu prilejul Anului Nou 1941. În rosturile viitoare ale lumii, legaţi cu onestă onoare de ziditorii ei, noi vom putea împlini, cu fapta noastră, nu numai reînvierea românească, dar un rost de civilizaţie europeană. Scuturaţi frunţile de nelinişte; pregătiţi piepturile de jertfă; întăriţi inimile de credinţă! Ţara are nevoie de toate sufletele, de toate braţele, de toate puterile".
Discursuri ca aceste, tipice propagandei lui Antonescu, erau aduse la cunoştinţa soldaţilor de comandanţii lor şi întărite prin binecuvântări de preoţii regimentelor. Prin slujitorii Bisericii se răspândeau şi în comunităţile României. Până în ziua de 23 august 1944, mareşalului Antonescu i s-a atribuit astfel misiunea de "salvator al Neamului". Basarabia era pe buzele tuturor. Pierderea Transilvaniei şi orice insucces de pe Frontul de Est erau, ca-n vremi de război, teme interzise opiniei publice.
ANTONESCU - EROU, CĂLĂU ŞI MARTIR
Aceasta a fost neobişnuita metamorfoză parcursă de mareşalul Ion Antonescu în istoriografia românească în decursul unei jumătăţi de veac.
Prima etapă, cea de "erou", Antonescu a trăit-o între 21 iunie 1941 şi 23 august 1944. Înfrângerea armatei germane la Stalingrad (februarie 1943) şi debarcarea anglo
