La 21 noiembrie, atunci când este celebrată în calendarul popular Ovidenia, iarna îşi intră pe deplin în drepturi. Frig, vânt, nopţi lungi şi zile scurte, pericole care pândesc la tot pasul.

Cu toate acestea, pentru numai o zi, atât cât ţine Ovidenia, se întrevede o rază de lumină. Şi nu în mod întâmplător, căci în vechime Ovidenia era considerată o sărbătoare a luminii. Nu de puţine ori s-au întâlnit tradiţii conform cărora în această zi cerul se deschidea în mod miraculos pentru a putea fi văzut Dumnezeu cum şedea la masă alături de Iisus şi de sfinţi.

LUMINĂ

Este o zi a începuturilor, aşa cum o dovedeşte şi vechea credinţă, conform căreia, de Ovidenie, cu multă vreme în urmă, s-ar fi născut Iisus, la cumpăna dintre vară şi iarnă, dintre lumină şi întuneric. Femeile obişnuiesc să meargă la biserică şi să aprindă lumânări, ce vor sta aprinse pentru totdeauna pe lumea cealaltă. Alte lumânări, înalte cât un stat de om şi îndoite apoi în formă de melc, sunt aprinse pentru sufletele celor care au murit în împrejurări năprasnice sau care nu au avut parte de lumânare atunci când sufletul şi-a început călătoria către cele veşnice. Până la primăvară, la Sfântul Gheorghe (23 aprilie), femeile nu mai merg la râu să bată rufele cu maiul. Se crede că făcând asta Maica Domnului nu mai are puterea să-i salveze cu volocul pe cei care s-au înecat.

RITUALURI MAGICE

Apropierea de iarnă le dă vrăjitoarelor din ce în ce mai multă putere. Cum toate vrăjile îşi ating scopul, ca să se protejeze, gospodarii ung cu usturoi ferestrele, uşile şi toate locurile de comunicare cu exteriorul. De succes se bucură şi ritualurile magice, cum ar fi cel prin care fetele pot să afle cine le va fi ursitul. Lumânarea de la Ovidenie poate fi folosită pentru a privi în fântână, unde se va întrezări chipul flăcăului. O crenguţă cu şapte prune şi o m