[ceasul bun îmi linge faţa cu limbile lui de pisică leneşă...]
lui gelu iova
ceasul bun îmi linge faţa cu limbile lui de pisică leneşă adormită pe jumătate
ceasul rău mă străpunge cu limbile lui reci şi metalice şi mai presus
de toate insomniace
timpul bun mi se pune dulce ca mierea şi ca laptele sub limbă şi deopotrivă
sub pernă
timpul rău mă îmbracă-n pămîntul lui negru şi aspru de la creştet pînă în tălpi
cînd timpul e rău nu mai am nevoie nici de miere şi nici de lapte dulce
sub limbă sau deasupra de limbă sub pernă în pernă
sau deasupra de pernă
cînd timpul e rău dumnezeu îmi întoarce spatele şi mă părăseşte-n pustiu
cînd timpul e bun iisus îmi întră în casă şi-mi arată rănile lui de pe cînd
zăcuse pe cruce în cuie bătut acum două milenii
cînd timpul e bun pot fericit să port şi papuci de miere şi cămaşă de miere
şi pantofi de lapte şi haină de lapte
cînd timpul e bun nu-ntorc nimănui spatele şi mai cu seamă
nu-mi ascund nimănui faţa
cînd timpul e foarte bun cînd timpul bun e cel mai bun sînt pregătit
să muşte din mine cu drag toate poemele mari
de pe suprafaţa pămîntului
*
sînt tăbliţa de lut pe care poemele de acum cinci mii de ani sînt mai vii
şi mai tulburătoare decît oricînd
sînt vulturul pe care poetul român nichita stănescu l-a privit în ochi
atunci cînd a scris poemele lui despre domnul vultur
sînt tăbliţa de lut pe care fără să mă-ntrebe poemele de acum cinci
mii de ani mi-au scris numele
*
tzone e un nume rar în poezia română tzone e un nume far
în poezia română
tzone nu e tzara tzone nu e naum zis şi gellu nu e luca zis şi gherasim
tzone e stăpînul limbii române tzone este zeul bătrîn al poeziei române
t