Întîmplări în irealitatea imediată, una dintre cele mai poetice cărţi scrise la noi între războaie, îşi află în întîmplările din realitatea vieţii lui Blecher singurul rival de temut. Frumuseţea stranie, tactilă parcă, a celor dintîi, ireale, este concurată de vraja rea a realităţii, de urîţenia, tot stranie, creată de imaginaţia bolii. Atît de discutabila legătură carte-biografie, text-context, are, în acest caz, o importanţă aparte. Max Blecher este singurul scriitor din literatura română şi poate din literatura universală care şi-a scris cărţile ţintuit la pat şi cu o bună parte a corpului într-o carapace de ghips. Îşi ţinea picioarele adunate într-un V întors şi-şi sprijinea "exerciţiile" pe ele. E singurul scriitor din literatura română care, la 19 ani, cînd alţii abia încep să trăiască, a început, vizibil, să moară. Agonia a durat 10 ani. Şi totuşi, tocmai în acest interval nefast, au loc, în viaţa lui, evenimentele esenţiale: prietenia cu Geo Bogza şi publicarea cărţilor. În tot acest timp al suferinţei le scrie prietenului său şi soţiei acestuia, Elly, epistole, cărţi poştale, pagini de proză. Blecher a scris literatură pentru Geo Bogza.
...Şi dacă e adevărat că "scriem întotdeauna pentru cineva", atunci Exerciţiile sînt scrise pentru tine. [...] Totul este van, totul este fără importanţă, ceea ce contează în viaţă sînt întîlnirile dintre prieteni, bucuria asta impalpabilă ca aerul şi pe care "o respiri" într-adevăr.
La fel de neaşteptată ca publicarea scrisorilor inedite ale lui Eminescu a fost, anul trecut, publicarea unor scrisori inedite ale lui Max Blecher. Apărută într-o ediţie întocmită profesionist de Mădălina Lascu şi prefaţată de Ion Pop, cartea M. Blecher mai puţin cunoscut (Hasefer, Bucureşti) ar fi meritat să fie un eveniment literar al anului 2000. Corespondenţa cu Geo Bogza constituie centrul de interes literar
