Guvernanţii noştri par permanent surprinşi de consecinţele propriilor lor decizii politice. De parcă legile şi ordonanţele de urgenţă ar răsări din neant direct în Monitorul Oficial, fără ştirea şi acordul lor. Cu cât prostiile se dovedesc mai gogonate, cu atât mai candid se miră aleşii naţiei. Ipocrizie sau incompetenţă crasă? Şi una, şi alta.
Ipocrizia este evidentă în cazul promisiunilor populiste de campanie, abandonate imediat după alegeri. Nimeni nu mai pomeneşte astăzi despre cei 20.000 de euro oferiţi de Mircea Geoană fiecărui căpşunar dispus să se întoarcă în România. Eh, a fost doar o sugestie, o vorbă scăpată în febra confruntărilor politice... Doar n-aţi luat-o în serios?
Alte promisiuni, la fel de fantasmagorice, au depăşit însă nivelul retoricii electorale. În goana după un vot în plus, partidele aflate azi la putere au promovat în Parlament legi iresponsabile. Acestea au fost votate heirupist, fără o dezbatere reală, fără o analiză economică serioasă, fără vreun studiu asupra impactului social. Ba chiar în pofida avertismentelor specialiştilor.
Exemplul cel mai ruşinos este cel al majorării salariilor profesorilor cu 50%. În acest caz, demagogia de campanie a căpătat forma unei farse cinice, girată atât de Parlament, cât şi de Preşedinţie. Două dintre cele mai importante instituţii ale statului s-au jucat fără scrupule cu speranţele a sute de mii de români, legiferând o minciună. Fiindcă se ştia de la bun început că această măsură este nesustenabilă. Acum, miniştrii Guvernului Boc mimează surprinderea în faţa "realităţilor economice". Nici unul dintre ei nu pare să-şi amintească de apelurile disperate la realism lansate de Cabinetul Tăriceanu. Deh, cu realismul nu câştigi alegerile... Alegătorului trebuie să-i spui doar ce vrea el să audă!
O altă mostră de exerciţiu demagogic este deja cel