Partidele româneşti au preferat să excludă exerciţiul gândirii din programul lor zilnic.

Două postări pe blog, a lui Cristian Preda şi a lui Adrian Năstase, şi o declaraţie a lui Vasile Dâncu arată că în zone politice diferite se conturează din ce în ce mai clar ideea unei reforme intelectuale în cadrul principalelor partide politice.

Cristian Preda are curajul, într-o formaţiune care nu agreează deloc dezbaterea internă, să-i atragă atenţia lui Honorius Prigoană să o lase mai moale cu sloganurile pe care nu le înţelege. Cu alte cuvinte, modernizarea statului nu trebuie să ajungă una dintre ultimele fiţe de Dorobanţi şi nici refren de manele.

Cristian Preda vorbeşte despre necesitatea reformării partidelor şi, în primul rând, a PDL pe trei paliere: relaţia cu cetăţenii, structura organizatorică, identitatea doctrinară.Referindu-se la PSD, Adrian Năstase constată, în primul rând, incapacitatea partidului de a propune idei şi de a susţine proiecte. Iar Vasile Dâncu afirmă că este ultima şansă pentru social-democraţi să se reformeze şi să iasă din această „groapă a istoriei".

Pare paradoxal ca un partid câştigător al alegerilor, care a luat tot potul pus pe masă, cât şi principalul său rival ajuns în opoziţie să se confrunte cu acelaşi gen de probleme, dar asta este realitatea. Partidele româneşti au preferat să excludă exerciţiul gândirii din programul lor zilnic. S-au promovat mardeiaşii de campanie, clovnii, şefii de gaşcă capabili să schimbe la colţul străzii teancuri de bani, contra teancuri de voturi. Doctrina, principiile şi valorile au ajuns cuvinte cu care te faci de râs. Ce a fost ieri de stânga e azi de dreapta, dar Dumnezeu ştie ce mai înţeleg partidele politice din noţiunile de „dreapta" şi de „stânga".

Doctrina-tomberon, după care partidul înghite orice, numai să-i iasă de un bacşiş, a devenit universală şi la stânga, şi la dre