Pentru toţi aspiranţii la statutul de vedetă
Dacă toate merg bine, va veni şi ziua cînd vei fi aşezat în fata panoului cu reclame şi reporterii se vor înghesui în tine cu microfoanele. Şi cum întrebările sînt mai mereu aceleaşi, trebuie să-ţi faci un repertoriu de răspunsuri care se vor termina invariabil cu o negaţie dubitativă:”nu?”
De exemplu: vei fi întrebat dacă te aştepti să înscrii în meciul de mîine. Opreşte-ţi primul impuls de a răspunde: Doamne-Dumnezeule şi Sfinte Patrick, lăsaţi-mă să dau şi eu un gol, cu mîna, din ofsaid, cum o fi, dar să se pună, să se mai scrie şi despre mine de bine, că m-au cocoşat ziariştii cu comentariile lor. Atenţie! Fă o pauză, scarpină-te pe tîmplă şi spune poezia: Nu contează cine înscrie, importante sînt cele trei puncte, nu?
Ai crescut, eşti om de naţională, alt aer, alt nivel, dar întrebările sînt la fel de stupide: care e atmosfera la echipa naţională? Aici obligatoriu trebuie să spui că te simţi ca într-o familie unită, băieţii sînt concentraţi şi abia aşteaptă să îi bucure pe suporterii care vor fi prezenţi în număr mare la stadion, nu? Chiar dacă tu abia aştepţi să dai o raită prin cluburi şi să le bucuri pe nişte suporteriţe pentru că “nu ştiţi că nu pot dormi singur?”
Altă întrebare. Vei să te răzbuni pe echipa de care te-ai despărţit cu scandal? În nici un caz să nu te laşi purtat de imboldul firesc de a le spune ce simţi: că abia aştepţi să le-o tragi pentru că au rîs de tine, întrebîndu-se cum o să antrenezi Argeşul, şi o să joci în aceeaşi zi la CFR Cluj. Te încrunţi puţin şi spui cu un aer încurcat că în sport nu poate fi vorba de răzbunare, sîntem profesionişti şi ne respectăm unii pe alţii, nu? Eventual, după meci, dacă a ieşit bine, poţi să fredonezi:”Ce bine îmi pare că ai luat ţeapă!”.
Ţine minte: un discurs plat te scuteşte de neplăceri şi de interpretări. Dacă mîine
