Astfel gatita, batrina doamna isi ungea trupul cu uleiuri parfumate si se posta pe un trepied in fata oglinzii. Statea acolo, pret de doua, uneori chiar si trei ceasuri, privindu-si trupul cu insistenta, in oglinda. Luna o acompania cu cite un latrat sfisietor. Pe sub masa, Luna, cateaua de rasa a distinsei doamne Ignes Scrumeda (un ogar afgan), ne lingea picioarele naclaite de nisip, fara sa se atinga de oasele sau de bucatile de carne pe care le aruncam pe jos. Ceva mai tirziu, am vazut-o stind demna ca un sfinx pe un scaun inalt, cu spatarul sculptat din lemn masiv, poleit in argint, la masa alaturata, abordind o morga solemna, desprinsa parca din serialele englezesti, "cinind" alaturi de actrita, care-i taia, cu gesturi line, aproape muzicale, bucatele de carne de vitel asezate simetric pe o tava mare, argintata, in timp ce Luna isi scutura usor urechile prelungi, ce-i acopereau in intregime botul ascutit, conferind intregii scene un aer aristocratic. Priveam si la luna ce rasarea dincolo de cei doi pini crescuti in apropire de faleza, saltind deasupra marii. Ma asteptam ca, la sfirsitul festinului, cele doua doamne, stapina si "dama" ei de companie, sa destupe o sticla de sampanie. Doamna Scrumeda insa se multumi sa comande un tort de inghetata cu capsuni si cu alune, pe care-l impartira pe din doua; batrina actrita, minuind cu dexteritate lingurita, transborda, rizind, bucatelele de tort, cind intr-o gura, cind in alta, pina cind acestea se topira din farfurie. Abia atunci interveni si Luna, lingind cu grija ultimele firimituri. In ciuda dispozitiei euforice in care ne aflam, nu fusesem pregatiti sa savuram aceasta scena. Ramasesem cu paharele si furculitele suspendate in aer, contemplind cu gurile cascate de uimire spectacolul ce se desfasura in preajma noastra. "Scena aceasta parca am mai visat-o", l-am auzit murmurind pe maestrul nostru de ceremonii. Iar Dog