Maestrul Alexandru Arşinel, directorul Teatrului de Revistă “Constantin Tănase”, împlineşte mîine 69 de ani. La mulţi ani!

“Sînt atît de ocupat şi anii trec atît de repede la un moment dat, încît încerc să privesc mai mult spre viitor decît spre o anumită perioadă retroactivă. Am toate motivele să mă bucur pentru că deocamdată sînt sănătos, soţia mea la fel, copiii mei sînt bine, nepoţeii cresc şi lucrurile astea nu fac decît să-ţi dea o anumită doză de siguranţă şi optimism.

Am ajuns să îmbrăţişez meseria scenei printr-o întîmplare. Terminasem o şcoală tehnică de construcţii civile şi industriale. Am dat la Construcţii şi nu am intrat. În perioada respectivă a trebuit să fac faţă supă­rării tatălui meu şi a familiei. M-am an­gajat ca figurant la Teatrul Na­ţio­nal din Iaşi cînd mai toţi cei care erau în corpul de figuraţie se pre­gă­teau să devină artişti. Spu­nîn­du-i tatălui meu că eu de fapt învăţ pentru Construcţii, am învăţat pentru Institutul de Teatru. Am încercat, am reuşit şi nu am mai apucat să dau la Construcţii. Aşa am păşit pe drumul unei meserii care avea să de­vină destinul vieţii mele. Meseria asta este bîntuită de împliniri şi de neîmpliniri, de bucurii de moment şi de supărări mai îndelungate. Cert este că marea mea împlinire a fost realizarea unui cămin. Cred că o dată cu căsătoria, cu apariţia copiilor, am avut o motivaţie foarte serioasă pentru a încerca să devin ceea ce uşor-uşor am început să devin... un actor care se apropie de bucuria unor realizări. Au apărut reuşitele, a exis­tat întotdeauna dorinţa de mă autodepăşi. Am învăţat să parez cu mai multă sau mai puţină uşurinţă loviturile care vin uneori din toate părţile – uneori de la public, alteori de la colegi, alteori ţi le faci singur. A realiza ceva în viaţă înseamnă a te lupta cu greutăţile, nu cu poveşti de viaţă uşoare. O luptă cu mine însumi, cu colegii şi cu pu