Or, din cate am constatat - spuneam - , unele mesaje ma stupefiaza prin cliseele injuraturilor. Sa fiu facut pitic, jeg, vandut pe verzisori mi se pare a trada o gandire otova. Nu ma supara criticile. Nu ma supara nici injuraturile. Le citesc cu placere daca marturisesc umor, ironie muscatoare, daca-mi nimeresc punctele slabe ale scrisului. Dar asa, in anul de gratie 2006, niste oameni cu acces la computer, care folosesc internetul sa practice injuratura pur si simplu, profitand de anonimat, mi se pare o realitate stupefianta. Miercuri seara, la "Sinteza zilei", de la Antena 3, am abordat, printre altele, si fenomenul comentariilor de pe internet la articolele din variantele online ale cotidienelor tiparite. Daca nu ma insel, a fost o premiera publicistica. Nu tin minte ca un alt autor de articole sa se fi referit la comentariile postate pe internet de catre anonimi sub textele sale mai mult mai sau mai putin zilnice. Asa cum am mai scris, postarea acestor comentarii depinde exclusiv de subsemnatul. Daca n-as vrea sa fiu injurat noapte de noapte de persoane care se ascund in umbra internetului, as putea cere redactiei sa le blocheze. Eu nu numai ca n-am cerut asta, dar, mai mult, am promis sa comentez in fiecare sambata, in limita posibilitatilor, desigur, interventiile mai interesante ca talent si inteligenta. Pozitia mea are o explicatie simpla: asemenea unui scriitor pe care-l admir si caruia i-am dedicat teza de stat in Filozofie - e vorba de Camil Petrescu - , scriu bine cand scriu polemic. Cine a urmarit textele mele, nu numai cele gazetaresti, dar si cele eseistice, va fi observat ca-mi place sa contrazic pe cineva, sa ma iau la tranta cu opiniile altora. Noapte de noapte, dupa aparitia pe internet a Jurnalului National, citesc atent reactiile la editorialele mele, in speranta ca voi gasi o opinie interesanta, fie si contrazicatoare a punctului meu de ved