Faptul că PSD a contestat rezultatul alegerilor rămâne un simplu exerciţiu de imagine, atâta timp cât şansa de a schimba rezultatul este practic nulă.
Acuzaţia de fraudă este reală, dar nu poate fi dovedită pe palierul pe care o reclamă perdanţii. Nereguli electorale s-au înregistrat sistematic, la fiecare scrutin. La unul de calibrul şi specificul celui prezidenţial, ele nu pot avea impactul necesar înclinării balanţei. Ceea ce reclamă PSD-ul ţine de o modalitate aparte, şi când Ponta a spus că „la ei sistemul a funcţionat mai bine”, gura păcătosului adevăr grăia.
Rezultatul extrem de strâns al alegerilor ar fi generat, cu siguranţă, acelaşi tip de reacţie din partea PDL-ului dacă ar fi câştigat Geoană. Există însă câteva motive reale de suspiciune, pe care buna credinţă nu le poate îndepărta cu uşurinţă.
Este, în primul rând, extrem de suspectă, liniştea cu care Traian Băsescu a întâmpinat anunţul exit-poll-ului. Pentru cei care-l cunosc ar fi trebuit să-i neliniştească aparenta sa resemnare, dar mai ales îndemnul adresat susţinătorilor săi de a aştepta în linişte, acasă, rezultatul numărătorii. Era limpede că Băsescu ştia ceva ce nu ştiau ai lui Geoană. Dacă ar fi avut cea mai mică îndoială că iese câştigător, ar fi inflamat pe loc opinia fanilor şi de la Modrogan s-ar fi îndreptat glonţ spre Piaţa Universităţii, pentru a preîntâmpina acceptul unui eventual eşec. Preşedintele a declarat însă că încă de la ora 19.00 ştia rezultatul şi nu poţi să nu te întrebi de unde şi cum? La ora 19.00 nici unul dintre institutele de sondaj nu-şi centralizase datele şi – mai mult – fenomenul avansului său nu începuse să se manifeste. Ba chiar, la ora aceea nu se cunoştea cum a votat sau cum va vota diaspora – doar dacă nu s-ar fi primit asigurări prealabile în acest sens. Precedentul europarlamentarelor ne oferă însă un indiciu despre modal