As dori sa cred ca exemplele ce urmeaza sunt desprinse din romanele sau filmele de fictiune cu spioni. Nu este asa. Fiecare caz in parte exprima cate o realitate cruda, fiecare caz in parte este cunoscut de un numar suficient de persoane pentru implinirea conditiei de existenta a “locului public”.
Fiecare caz in parte este readus in atentia unui numar restrans de cunoscatori, ori de cate ori persoanele implicate sunt “reevaluate” in “sus” sau in “jos” pe scara ierarhiei inaltelor demnitati publice. Nu putini gazetari, inclusiv dintre cei care se cred elita constiintelor civice, au trecut pe langa subiecte ca expresul prin halta Trei Scaieti. Asta, desi fiecare caz in parte este o mare pleasca, o adevarata mana cereasca pentru serviciile de spionaj, dar si pentru marii rechini ai coruptiei, pusi pe vanatoarea de marionete politice. Ba, chiar de guverne marioneta.
Primul caz, cu multiplu de “n”, se refera la inaltii demnitari iremediabil compromisi prin acte de coruptie de catre Omar Hayssam.
Apropo de proclamatia lui Basescu privind “secretizarea pe termen de 50 de ani” a scandaloasei afaceri politice si de spionaj. De ce 50 de ani? Fiindca vreo 50, numai unul si unul, a fost si numarul celor care s-au asezat la rand pentru audienta la palatele rivale Cotroceni si Victoria, dar mai ales la sefii serviciilor secrete, intr-o insorita zi de octombrie, a anului 2004, cand Omar Hayssam a fost retinut in flagrant si arestat, intr-o operatiune a Inspectoratului Contraspionaj si Amenintari Transfrontaliere… Inspectoratul unde se monitorizau, intre altele, si afacerile traficantilor mortii – retelele proliferarii ilicite a armelor, materiilor radioactive, drogurilor, substantelor toxice si bacteriilor folosite in productia de arme chimice.
Peste vreo doua-trei zile, Hayssam a fost eliberat, cerandu-i-se, probabil, si scuze pentru… confuzie! Speriatii a
